Ce ne învață mana? – Pericopa Beșalah

Cancelaria Rabinică Posted on by

Moise a spus: „Acesta este lucrul pe care l-a poruncit Domnul: << Un Omer plin cu ea să fie spre păstrare, peste generațiile voastre, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos din Țara Egiptului>>. Moise i-a spus lui Aaron: „Ia un ulcior și pune acolo un omer plin cu mană și așează-l înaintea Domnului spre păstrare, peste generațiile voastre.” (Șmot/Exodul 16:32,33) Multe miracole au văzut copii lui Israel când au ieșit din Egipt și în cei patruzeci de ani în care s-au peregrinat prin deșert. Unele miracole le sărbătorim, altele nu, dar singurul care a fost păstrat pentru generațiile viitoare a fost mana. Un nou miracol a fost că   mana din acest ulcior nu s-a alterat toți acești ani. Se ridică întrebarea: De ce, din toate miracolele trebuia păstrată tocmai mana? O singură referire la ulciorul cu mană găsim în cărțile profeților, și ea … Citește mai departe…

De ce nu punem Tefilin în ziua de Șabat? – Pericopa Bo

Cancelaria Rabinică Posted on by

Și să-ți fie ca semn pe mâna ta și ca aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Să fie semn pe mâna ta și filacterii între ochii tăi, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (ibid 13:16) Ce „semn” avem de pus pe mână și ce „aducere-aminte” sau „filacterii” între ochi?  Înțelepții Israelului au dedus că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și o aducere-aminte sau filacterii între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Textul scris nu ne dă nici cel mai vag indiciu. În acest caz ne bazăm pe învățătura primită de Moise pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă, tot prin viu grai, din … Citește mai departe…

Cum răspundem la sfidare – Pericopa Vaera

Cancelaria Rabinică Posted on by

Și le-au spus (Dotan și Aviram lui Moise și Aaron) „… căci ne-ați făcut să puțim în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, punându-le o sabie în mână să ne omoare. Și Moise s-a întors la Domnul și a spus: „Doamne, de ce ai făcut rău poporului ăstuia? de ce m-ai trimis?” (Șmot/ Exodul 5:21, 22)  Cum reacționăm când suntem învinuiți că prin faptele noastre, deși bine intenționate, îngreunăm și mai mult suferința celor obidiți? Ori ne facem că nu auzim, ori negăm realitatea, ori învinovățim pe cine putem, ori pretindem că suferința de astăzi e un pas dureros dar necesar pentru a atinge „un viitor luminos”. Moise era conducătorul necontestat al copiilor lui Israel; Dotan și Aviram, doi cârcotași consacrați. Ar fi fost de așteptat ca Moise să-și trimită zbirii să le închidă odată pentru totdeauna gura și apoi să uite cât mai repede incidentul. Moise, însă, … Citește mai departe…

Despre acceptarea sclaviei în pericopa Șemot

Cancelaria Rabinică Posted on by

Și i-au înrobit egiptenii pe copiii lui Israel cu asprime zdrobitoare. Și le-au amărât viața,… (Șmot/Exodul 1:13,14) În Talmud, tratatul Ghitin, se discută dacă un stăpân care dorește să-și elibereze sclavul are nevoie de acceptul acestuia. Sâmburele problemei este dacă s-ar putea ca eliberarea să nu fie spre binele sclavului. Discuția a fost decisă prin argumentul: „Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu”[1]. Deși e nevoit să se supună bunului plac al stăpânului, condiția de sclav nu e chiar lipsită de avantajele. Scutit de orice răspundere, el face, în limitele pe care i le permite stăpânul, orice își dorește. El nu e pus în situația de a-și înfrâna dorința de astăzi pentru a obține ceva mai valoros mâine. Cuvântul „mâine” e în afara orizontului său de gândire. Pentru el, libertatea, care aduce cu ea răspunderea și nevoia de a-și înfrâna dorița de azi pentru a obține ceva în viitor, devine … Citește mai departe…

Despre bătrânețe în pericopa Vaigaș

Cancelaria Rabinică Posted on by

Apoi Iosef l-a dus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat pe Faraon. Și Faraon i-a spus lui Iacov: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”. Și Iacov i-a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor  pribegiei mele o sută și treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele…”. (Bereșit/ Geneza 47:7-9) Iosef l-a adus pe bătrânul său tată, cel mai înalt reprezentat al înțelepciunii, înaintea lui Faraon, cel mai înalt reprezentant al puterii. Ar fi fost de așteptat ca între ei să aibă loc un subtil duel de idei, dar lucrurile par să fi decurs altfel. Tot ce a avut Faraon să-l întrebe pe Iacov a fost: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?”. Iacov i-a răspuns:  „Zilele anilor  pribegiei mele o sută și treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele…” La prima vedere, un schimb de vorbe … Citește mai departe…

Planul lui Iosef – Pericopa Mikeț

Cancelaria Rabinică Posted on by

Acela dintre slujitorii tăi la care se va găsi [cupa] să moară! Și noi înșine să fim  sclavii stăpânului meu. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și cupa s-a găsit cupa în ranița lui Beniamin. (ibid. 44:12) … omul în mâna căruia s-a găsit cupa, el va fi sclavul meu, iar voi urcați în pace la ta tatăl vostru. (ibid. 44:17) Cât timp era sclav în casa lui Potifar și apoi întemnițat, Iosef nu a putut relua legătura cu familia sa. Când a devenit vicerege al Egiptului, de ce oare a continuat să se ascundă? De ce nu s-a îndurat de suferința tatălui său, care desigur îi ducea dorul? Din acțiunile sale ulterioare putem deduce că Iosef avea un plan. Știa că vor urma șapte ani de foamete și vrând nevrând frații vor coborî în Egipt să cumpere grâne. Atunci va avea ocazia să însceneze un furt de care îl va învinovăți … Citește mai departe…

Despre grija de a nu jigni în pericopa Vaieșev

Cancelaria Rabinică Posted on by

… și i-a spus: „Culcă-te cu mine!” El a refuzat și i-a spus soției stăpânului său: „Uite, cu mine aici stăpânul meu nu știe de [nimic din ce-i] în casă , și tot ce are mi-a dat pe mână. Nu este nimeni mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi-a interzis nimic în afară de tine, căci tu că ești soția lui. Cum pot să fac oare această mare ticăloșie și să păcătuiesc față de Dumnezeu?” (Bereșit/Geneza 39:7-9) Dacă mi-ar oferi cineva o țigară, aș refuza politicos. Dacă aș oferi o țigară unui fumător împătimit care doar de curând s-a lăsat de  fumat, m-aș aștepta să aud un NU vehement. Ce simte cel refuzat în mod vehement? Dacă a oferit o țigară, va înțelege că prietenul său se zbate din toate puterile să se lase de fumat. Dacă cel care a oferit-o e producătorul țigării, s-ar putea să … Citește mai departe…

Ce ne învață patriarhul Iacov?

Cancelaria Rabinică Posted on by

… și s-a culcat în acel loc. Și a visat… (Bereșit/Geneza 28:11-12) A înnoptat acolo în acea noapte… (ibid. 32:14) Despre Avraham scrie în repetate rânduri cum a primit oaspeți. Despre Isaac scrie în repetate rânduri cum s-a rugat. Despre Iacov scrie în repetate rânduri … când a dormit. Tora nu-și irosește cuvintele. De la Avraham învățăm ospitalitate, de la Isaac rugăciune. Ce avem oare de învățat din  somnul lui Iacov? Acea noapte nu era o noapte oarecare. A doua zi urma să se întâlnească cu Esav, fratele său mai mare, care într-un moment de slăbiciune i-a vândut dreptul de întâ născut și căruia i-a luat prin vicleșug binecuvântarea paternă; un frate plin de ură de a cărui frică se ascundea de douăzeci de ani. Deși D-zeu îi promisese  că va fi alături de el și îl va păzi, frica i-a rămas. Cine dintre noi ar fi reușit să ațipească … Citește mai departe…

Scara lui Iacov – Pericopa Vaiețe

Cancelaria Rabinică Posted on by

A visat și iată, o scară sprijinită pe pământ și vârful ei ajungeau la cer; și iată, îngeri ai lui Dumnezeu urcau și coboarau de pe ea. (Bereșit/ Geneza 28:12) Avraham și-a dedicat viața pentru a propovădui ospitalitatea și credința. Isaac și-a dedicat viața tăcerii și rugăciunii. Iaacov nu a avut răgaz să se dedice unor cauze nobile. El și-a dedicat cei mai importanți ani pentru a întemeia o familie și a agonisi o avere. Totuși, faptele lui sunt relatate în Tora mai pe larg decât faptele înaintașilor săi. De la Iacov avem de învățat măreția faptelor mărunte. Ca cioban, el păzea zi și noapte turmele lui Lavan de orice pagubă, fără să se înfrupte vreodată din ele. Deși Lavan l-a înșelat în repetate rânduri, Iacov nu și-a însușit din avutul lui Lavan nimic ce nu i se cuvinea. Mulți din înțelepții Israelului își câștigau pâinea ca meseriași sau negustori. … Citește mai departe…

Despre amânarea satisfacției în pericopa Toldot

Cancelaria Rabinică Posted on by

Iacov a fiert o tocană și Esav a venit de pe câmp și era epuizat. Esav i-a spus lui Iacov: Dă-mi să înghit din [mâncarea] aia roșie căci sunt epuizat … . Și  Iacov a spus: „Vinde-mi, precum ziua de azi, dreptul tău de întâi-născut”. Esav a spus: „Iată, eu sunt pe cale să mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?” (ibid. 25:29-32) Era oare Esav pe cale să moară? Se pare că nu. Unui muribund nu prea îi mai stă gândul la mâncare. Esav era doar sleit și lihnit. Când i-a cerut lui Iacov să-i dea să înghită „din aia roșie”, el nici măcar nu a pretins să fi fost pe moarte. Moartea a amintit-o doar după ce a încheiat tranzacția, ca un fel de justificare. La ce s-a referit atunci Esav când a spus: „eu sunt pe cale să mor”? Ibn Ezra ne dă următoarea explicație: Toți … Citește mai departe…