A visat și iată, o scară sprijinită pe pământ și vârful ei ajungeau la cer; și iată, îngeri ai lui Dumnezeu urcau și coboarau de pe ea. (Bereșit/ Geneza 28:12)

Avraham și-a dedicat viața pentru a propovădui ospitalitatea și credința. Isaac și-a dedicat viața tăcerii și rugăciunii. Iaacov nu a avut răgaz să se dedice unor cauze nobile. El și-a dedicat cei mai importanți ani pentru a întemeia o familie și a agonisi o avere. Totuși, faptele lui sunt relatate în Tora mai pe larg decât faptele înaintașilor săi.

De la Iacov avem de învățat măreția faptelor mărunte. Ca cioban, el păzea zi și noapte turmele lui Lavan de orice pagubă, fără să se înfrupte vreodată din ele. Deși Lavan l-a înșelat în repetate rânduri, Iacov nu și-a însușit din avutul lui Lavan nimic ce nu i se cuvinea.

Mulți din înțelepții Israelului își câștigau pâinea ca meseriași sau negustori. Înainte de mijitul zorilor sau  noaptea târziu, la lumina palidă a unei lumânări, ei studiau Tora. Pe drum sau în clipele de răgaz, în loc să stea la taifas, își repetau din memorie învățăturile, puneau întrebări și căutau răspunsuri. Nu prin posturi grele și sihăstrie ci prin meșteșug și negoț cinstit puneau ei în practică litera și spiritul Torei.

Unul din maeștrii care m-au marcat a fost rabinul Iosef Breslauer. I-am urmat cursul timp de câțiva ani. Zilnic, între orele 5:30 și 6:30 dimineața el preda unui grup restrâns și dedicat câte o filă din Talmud cu comentariul lui Rași. La 6:30 urma rugăciunea de dimineață  după care, fără a lua măcar micul dejun, pleca să-și conducă afacerea. Era importator de echipament medical. Seara, între orele 21:30 și 23:00 repeta cursul în fața unui grup mai mare. Când apuca să se pregătească? Numai după câțiva ani am aflat: zilnic între orele 4:30 și 5:30.

Scara cu picioarele pe pământ, dar cu capul în cer este simbolul acestui mod de viață: ancorat în cele lumești, dar urcând cu pași mici spre înălțimi.