În pericopa aceste săptămâni (Exodul 25:1 – 27:19) Dumnezeu ii da lui Moșe porunci referitoare la modul in care trebuie construit Mișkan-ul (Tabernacolul)

Iar pentru a-l putea construi, era nevoie de materiale, care urmau să fie obținute „de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primești prinoase pentru Mine” (Exod 25:2)

Putem vedea, astfel, că nu este un act obligatoriu, ci unul de benevol, de donație. Pentru că, în felul acesta, fiecare din cei care urmau să dăruiască se puteau astfel identifica mai bine cu Templul, într-un mod personal, ba chiar intim.

Pentru că, în momentul în care ar fi urmat să între în Tabernacol, ar fi putut să vadă lucrurile donate de ei, și să se bucure de modul cum sunt ele folosite.

Și din toate acestea Moșe urma să facă „locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor”(Exod 25:8)

Loc sfânt care, însă, a dispărut. De ce nu a dispărut, atunci, o dată cu locul sfânt în care îl venera poporul lui Israel pe Dumnezeu, și credința în el?

Pentru a găsi o posibilă explicație a acestui miracol, trebuie să ne întoarcem la începutul Torei, la Geneză, unde ni se spune că omul a fost creat „după chipul și după asemănarea” lui Dumnezeu (Geneza 1:26)

Iar înțelepții noștri ne învață că Tabernacolul, cu toate ustensilele și podoabele sale exista deja în Ceruri, iar Moșe a construit pe pământ doar o copie a Templului celest. Să facă, dar nu oricum, ci „Cortul și toate vasele și obiectele lui să le faci după modelul ce-ți voi arăta Eu; așa să le faci!” (Exod Exod 25:9).

Dar care era oare acest „loc sfânt” ceresc pe care omul l-a transformat aici, pe pământ, în Templu?

Tot cartea Genezei ne dă răspunsul. Căci primul concept căruia i se atribuie conceptul de sfințenie este Șabatul, căci „a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o”.

Căci, așa cum omul, prin intelectul său, este o imagine palidă a lui Dumnezeu, tot așa Tabernacolul, și mai apoi Templul, au fost imagini palide ale Șabatului celest. Și o dovadă a acestui fapt este că, atunci când enumeră acele melahot, ceea ce ne este interzis să  facem de Șabat, Mișna ne descrie acele activități necesare construirii Tabernacolului.

În cei mai mult de 3000 de ani care au trecut de atunci, omul a evoluat, intelectul său a evoluat. A găsit noi sensuri și înțelesuri ale Creației și Cuvântului lui Dumnezeu.

Templul de la Ierusalim nu mai există, podoabele și ustensilele au dispărut, luate pradă de război.

Marele rabin și gânditor Abraham Joshua Heschel spunea că „Șabaturile sunt magnificele noastre catedrale”

Astfel, azi noi putem construi în fiecare săptămână un Templu. Prin aurul lucrurilor bune pe care le facem. Prin pietrele prețioase ale gândirii noastre. Prin aroma faptelor noastre bune. Prin timpul pe care i-l dedicăm lui Dumnezeu! Șabat Șalom u’mevorah!

Să aveți parte de un Șabat în care să vă simți ca în Templul Ceresc