Șase zile să se facă muncă, dar în ziua a șaptea să aveți o zi sfântă, o odihnă deplină pentru Domnul; … Să nu aprindeți foc în niciunul din sălașurile voastre în ziua de Șabat. … Luați din ceea ce aveți o donație pentru Domnul … aur, argint și aramă. (Șemot/Exodul 35:3-5) Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Tabernacolului, Templul mobil din deșert. Din această învecinare au tâlcuit înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să ne oprim din toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Tabernacolului. Legătura este însă mai adâncă. Deși au existat edificii mai mărețe și mai somptuoase, Tabernacolul rămâne totuși cea mai înaltă și binecuvântată culme a creației umane, o replică în mic a Creației divine. Cuvintele cu care se încheie ridicarea  Tabernacolului: „Și a văzut Moise toată munca și iată, o făcuseră așa cum poruncise Domnul … Citește mai departe…

Moise a spus: „Acesta este lucrul pe care l-a poruncit Domnul: << Un Omer plin cu ea să fie spre păstrare, peste generațiile voastre, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos din Țara Egiptului>>. Moise i-a spus lui Aaron: „Ia un ulcior și pune acolo un omer plin cu mană și așează-l înaintea Domnului spre păstrare, peste generațiile voastre.” (Șmot/Exodul 16:32,33) Multe miracole au văzut copii lui Israel când au ieșit din Egipt și în cei patruzeci de ani în care s-au peregrinat prin deșert. Unele miracole le sărbătorim, altele nu, dar singurul care a fost păstrat pentru generațiile viitoare a fost mana. Un nou miracol a fost că   mana din acest ulcior nu s-a alterat toți acești ani. Se ridică întrebarea: De ce, din toate miracolele trebuia păstrată tocmai mana? O singură referire la ulciorul cu mană găsim în cărțile profeților, și ea … Citește mai departe…

Și le-au spus (Dotan și Aviram lui Moise și Aaron) „… căci ne-ați făcut să puțim în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, punându-le o sabie în mână să ne omoare. Și Moise s-a întors la Domnul și a spus: „Doamne, de ce ai făcut rău poporului ăstuia? de ce m-ai trimis?” (Șmot/ Exodul 5:21, 22)  Cum reacționăm când suntem învinuiți că prin faptele noastre, deși bine intenționate, îngreunăm și mai mult suferința celor obidiți? Ori ne facem că nu auzim, ori negăm realitatea, ori învinovățim pe cine putem, ori pretindem că suferința de astăzi e un pas dureros dar necesar pentru a atinge „un viitor luminos”. Moise era conducătorul necontestat al copiilor lui Israel; Dotan și Aviram, doi cârcotași consacrați. Ar fi fost de așteptat ca Moise să-și trimită zbirii să le închidă odată pentru totdeauna gura și apoi să uite cât mai repede incidentul. Moise, însă, … Citește mai departe…

Acela dintre slujitorii tăi la care se va găsi [cupa] să moară! Și noi înșine să fim  sclavii stăpânului meu. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și cupa s-a găsit cupa în ranița lui Beniamin. (ibid. 44:12) … omul în mâna căruia s-a găsit cupa, el va fi sclavul meu, iar voi urcați în pace la ta tatăl vostru. (ibid. 44:17) Cât timp era sclav în casa lui Potifar și apoi întemnițat, Iosef nu a putut relua legătura cu familia sa. Când a devenit vicerege al Egiptului, de ce oare a continuat să se ascundă? De ce nu s-a îndurat de suferința tatălui său, care desigur îi ducea dorul? Din acțiunile sale ulterioare putem deduce că Iosef avea un plan. Știa că vor urma șapte ani de foamete și vrând nevrând frații vor coborî în Egipt să cumpere grâne. Atunci va avea ocazia să însceneze un furt de care îl va învinovăți … Citește mai departe…

… și s-a culcat în acel loc. Și a visat… (Bereșit/Geneza 28:11-12) A înnoptat acolo în acea noapte… (ibid. 32:14) Despre Avraham scrie în repetate rânduri cum a primit oaspeți. Despre Isaac scrie în repetate rânduri cum s-a rugat. Despre Iacov scrie în repetate rânduri … când a dormit. Tora nu-și irosește cuvintele. De la Avraham învățăm ospitalitate, de la Isaac rugăciune. Ce avem oare de învățat din  somnul lui Iacov? Acea noapte nu era o noapte oarecare. A doua zi urma să se întâlnească cu Esav, fratele său mai mare, care într-un moment de slăbiciune i-a vândut dreptul de întâ născut și căruia i-a luat prin vicleșug binecuvântarea paternă; un frate plin de ură de a cărui frică se ascundea de douăzeci de ani. Deși D-zeu îi promisese  că va fi alături de el și îl va păzi, frica i-a rămas. Cine dintre noi ar fi reușit să ațipească … Citește mai departe…