… și porcul, căci are copita despicată, copita lui este separată complet, dar nu rumegă hrana – este necurat pentru voi. (Viakra/ Levitic 11:7) Spunea Rabi Elazar ben Azaria: De unde învățăm să nu spunem: „Nu-mi doresc să port șatnez (amestec de lână cu in)”, „Nu-mi doresc să mănânc porc”, „Nu-mi doresc să întrețin relații interzise”, ci să spunem: „Îmi doresc și-mi doresc, dar ce să fac că Tatăl meu din ceruri mi-a interzis?” Învățăm din versetul „și v-am separat dintre popoare ca să fiți ai Mei” – Cel care evită să încalce Legea își asumă jugul împărăției divine. (Sifra pericopa Kedoșim capitolul 12) De ce nu mâncăm porc? Pentru că se tăvălește în noroi și mănâncă tot ce găsește. De ce nu mâncăm somn și raci? Pentru că ei sunt gunoierii apelor. De ce nu mâncăm vultur și hienă? Pentru că se hrănesc din hoituri. Așa răspund unii. Cum … Citește mai departe…

Șase zile să se facă muncă, dar în ziua a șaptea să aveți o zi sfântă, o odihnă deplină pentru Domnul; … Să nu aprindeți foc în niciunul din sălașurile voastre în ziua de Șabat. … Luați din ceea ce aveți o donație pentru Domnul … aur, argint și aramă. (Șemot/Exodul 35:3-5) Porunca de a păstra Șabatul apare de două ori alături de clădirea Tabernacolului, Templul mobil din deșert. Din această învecinare au tâlcuit înțelepții Israelului că în ziua de Șabat trebuie să ne oprim din toate muncile care ar putea fi necesare pentru ridicarea Tabernacolului. Legătura este însă mai adâncă. Deși au existat edificii mai mărețe și mai somptuoase, Tabernacolul rămâne totuși cea mai înaltă și binecuvântată culme a creației umane, o replică în mic a Creației divine. Cuvintele cu care se încheie ridicarea  Tabernacolului: „Și a văzut Moise toată munca și iată, o făcuseră așa cum poruncise Domnul … Citește mai departe…

Poporul a văzut că Moise întârzia să coboare de pe munte și poporul s-a adunat la Aaron și i-a spus: „Scoală-te, fă pentru noi dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest om, Moise, care ne-a ridicat din țara Egiptului – nu știm ce s-a ales de el!” (Șmot/ Exodul 32:1) … Și ei au spus: „Aceștia sunt  dumnezeii tăi, Israele, care te-au ridicat din țara Egiptului!” (ibid. 32:4) Despre originea idolatrie scrie Maimonide[1]„… Și aceasta a fost greșeala lor. Au spus: Deoarece D-zeu a creat aceste stele … să conducă lumea și le-a pus pe cer și le-a cinstit și ele sunt slujnicii care slujesc înaintea Lui,  vrednice sunt să fie cinstite, preamărite și onorate. Și aceasta este voia lui D-zeu să cinstim … pe cine îl cinstește El. … au început să clădească stelelor temple și să le aducă jertfe … pentru a obține bunăvoința lui D-zeu în … Citește mai departe…

Moise a spus: „Acesta este lucrul pe care l-a poruncit Domnul: << Un Omer plin cu ea să fie spre păstrare, peste generațiile voastre, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit în deșert, când v-am scos din Țara Egiptului>>. Moise i-a spus lui Aaron: „Ia un ulcior și pune acolo un omer plin cu mană și așează-l înaintea Domnului spre păstrare, peste generațiile voastre.” (Șmot/Exodul 16:32,33) Multe miracole au văzut copii lui Israel când au ieșit din Egipt și în cei patruzeci de ani în care s-au peregrinat prin deșert. Unele miracole le sărbătorim, altele nu, dar singurul care a fost păstrat pentru generațiile viitoare a fost mana. Un nou miracol a fost că   mana din acest ulcior nu s-a alterat toți acești ani. Se ridică întrebarea: De ce, din toate miracolele trebuia păstrată tocmai mana? O singură referire la ulciorul cu mană găsim în cărțile profeților, și ea … Citește mai departe…

Și să-ți fie ca semn pe mâna ta și ca aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Să fie semn pe mâna ta și filacterii între ochii tăi, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (ibid 13:16) Ce „semn” avem de pus pe mână și ce „aducere-aminte” sau „filacterii” între ochi?  Înțelepții Israelului au dedus că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și o aducere-aminte sau filacterii între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Textul scris nu ne dă nici cel mai vag indiciu. În acest caz ne bazăm pe învățătura primită de Moise pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă, tot prin viu grai, din … Citește mai departe…

Și le-au spus (Dotan și Aviram lui Moise și Aaron) „… căci ne-ați făcut să puțim în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor săi, punându-le o sabie în mână să ne omoare. Și Moise s-a întors la Domnul și a spus: „Doamne, de ce ai făcut rău poporului ăstuia? de ce m-ai trimis?” (Șmot/ Exodul 5:21, 22)  Cum reacționăm când suntem învinuiți că prin faptele noastre, deși bine intenționate, îngreunăm și mai mult suferința celor obidiți? Ori ne facem că nu auzim, ori negăm realitatea, ori învinovățim pe cine putem, ori pretindem că suferința de astăzi e un pas dureros dar necesar pentru a atinge „un viitor luminos”. Moise era conducătorul necontestat al copiilor lui Israel; Dotan și Aviram, doi cârcotași consacrați. Ar fi fost de așteptat ca Moise să-și trimită zbirii să le închidă odată pentru totdeauna gura și apoi să uite cât mai repede incidentul. Moise, însă, … Citește mai departe…

Și i-au înrobit egiptenii pe copiii lui Israel cu asprime zdrobitoare. Și le-au amărât viața,… (Șmot/Exodul 1:13,14) În Talmud, tratatul Ghitin, se discută dacă un stăpân care dorește să-și elibereze sclavul are nevoie de acceptul acestuia. Sâmburele problemei este dacă s-ar putea ca eliberarea să nu fie spre binele sclavului. Discuția a fost decisă prin argumentul: „Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu”[1]. Deși e nevoit să se supună bunului plac al stăpânului, condiția de sclav nu e chiar lipsită de avantajele. Scutit de orice răspundere, el face, în limitele pe care i le permite stăpânul, orice își dorește. El nu e pus în situația de a-și înfrâna dorința de astăzi pentru a obține ceva mai valoros mâine. Cuvântul „mâine” e în afara orizontului său de gândire. Pentru el, libertatea, care aduce cu ea răspunderea și nevoia de a-și înfrâna dorița de azi pentru a obține ceva în viitor, devine … Citește mai departe…

Acela dintre slujitorii tăi la care se va găsi [cupa] să moară! Și noi înșine să fim  sclavii stăpânului meu. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și cupa s-a găsit cupa în ranița lui Beniamin. (ibid. 44:12) … omul în mâna căruia s-a găsit cupa, el va fi sclavul meu, iar voi urcați în pace la ta tatăl vostru. (ibid. 44:17) Cât timp era sclav în casa lui Potifar și apoi întemnițat, Iosef nu a putut relua legătura cu familia sa. Când a devenit vicerege al Egiptului, de ce oare a continuat să se ascundă? De ce nu s-a îndurat de suferința tatălui său, care desigur îi ducea dorul? Din acțiunile sale ulterioare putem deduce că Iosef avea un plan. Știa că vor urma șapte ani de foamete și vrând nevrând frații vor coborî în Egipt să cumpere grâne. Atunci va avea ocazia să însceneze un furt de care îl va învinovăți … Citește mai departe…

… și i-a spus: „Culcă-te cu mine!” El a refuzat și i-a spus soției stăpânului său: „Uite, cu mine aici stăpânul meu nu știe de [nimic din ce-i] în casă , și tot ce are mi-a dat pe mână. Nu este nimeni mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi-a interzis nimic în afară de tine, căci tu că ești soția lui. Cum pot să fac oare această mare ticăloșie și să păcătuiesc față de Dumnezeu?” (Bereșit/Geneza 39:7-9) Dacă mi-ar oferi cineva o țigară, aș refuza politicos. Dacă aș oferi o țigară unui fumător împătimit care doar de curând s-a lăsat de  fumat, m-aș aștepta să aud un NU vehement. Ce simte cel refuzat în mod vehement? Dacă a oferit o țigară, va înțelege că prietenul său se zbate din toate puterile să se lase de fumat. Dacă cel care a oferit-o e producătorul țigării, s-ar putea să … Citește mai departe…

… și s-a culcat în acel loc. Și a visat… (Bereșit/Geneza 28:11-12) A înnoptat acolo în acea noapte… (ibid. 32:14) Despre Avraham scrie în repetate rânduri cum a primit oaspeți. Despre Isaac scrie în repetate rânduri cum s-a rugat. Despre Iacov scrie în repetate rânduri … când a dormit. Tora nu-și irosește cuvintele. De la Avraham învățăm ospitalitate, de la Isaac rugăciune. Ce avem oare de învățat din  somnul lui Iacov? Acea noapte nu era o noapte oarecare. A doua zi urma să se întâlnească cu Esav, fratele său mai mare, care într-un moment de slăbiciune i-a vândut dreptul de întâ născut și căruia i-a luat prin vicleșug binecuvântarea paternă; un frate plin de ură de a cărui frică se ascundea de douăzeci de ani. Deși D-zeu îi promisese  că va fi alături de el și îl va păzi, frica i-a rămas. Cine dintre noi ar fi reușit să ațipească … Citește mai departe…