Planul lui Iosef – Pericopa Mikeț
Acela dintre slujitorii tăi la care se va găsi [cupa] să moară! Și noi înșine să fim sclavii stăpânului meu. (Bereșit/ Geneza 44:9). … și cupa s-a găsit cupa în ranița lui Beniamin. (ibid. 44:12) … omul în mâna căruia s-a găsit cupa, el va fi sclavul meu, iar voi urcați în pace la ta tatăl vostru. (ibid. 44:17) Cât timp era sclav în casa lui Potifar și apoi întemnițat, Iosef nu a putut relua legătura cu familia sa. Când a devenit vicerege al Egiptului, de ce oare a continuat să se ascundă? De ce nu s-a îndurat de suferința tatălui său, care desigur îi ducea dorul? Din acțiunile sale ulterioare putem deduce că Iosef avea un plan. Știa că vor urma șapte ani de foamete și vrând nevrând frații vor coborî în Egipt să cumpere grâne. Atunci va avea ocazia să însceneze un furt de care îl va învinovăți … Citește mai departe…
Despre grija de a nu jigni în pericopa Vaieșev
… și i-a spus: „Culcă-te cu mine!” El a refuzat și i-a spus soției stăpânului său: „Uite, cu mine aici stăpânul meu nu știe de [nimic din ce-i] în casă , și tot ce are mi-a dat pe mână. Nu este nimeni mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi-a interzis nimic în afară de tine, căci tu că ești soția lui. Cum pot să fac oare această mare ticăloșie și să păcătuiesc față de Dumnezeu?” (Bereșit/Geneza 39:7-9) Dacă mi-ar oferi cineva o țigară, aș refuza politicos. Dacă aș oferi o țigară unui fumător împătimit care doar de curând s-a lăsat de fumat, m-aș aștepta să aud un NU vehement. Ce simte cel refuzat în mod vehement? Dacă a oferit o țigară, va înțelege că prietenul său se zbate din toate puterile să se lase de fumat. Dacă cel care a oferit-o e producătorul țigării, s-ar putea să … Citește mai departe…
Ce ne învață patriarhul Iacov?
… și s-a culcat în acel loc. Și a visat… (Bereșit/Geneza 28:11-12) A înnoptat acolo în acea noapte… (ibid. 32:14) Despre Avraham scrie în repetate rânduri cum a primit oaspeți. Despre Isaac scrie în repetate rânduri cum s-a rugat. Despre Iacov scrie în repetate rânduri … când a dormit. Tora nu-și irosește cuvintele. De la Avraham învățăm ospitalitate, de la Isaac rugăciune. Ce avem oare de învățat din somnul lui Iacov? Acea noapte nu era o noapte oarecare. A doua zi urma să se întâlnească cu Esav, fratele său mai mare, care într-un moment de slăbiciune i-a vândut dreptul de întâ născut și căruia i-a luat prin vicleșug binecuvântarea paternă; un frate plin de ură de a cărui frică se ascundea de douăzeci de ani. Deși D-zeu îi promisese că va fi alături de el și îl va păzi, frica i-a rămas. Cine dintre noi ar fi reușit să ațipească … Citește mai departe…
Despre amânarea satisfacției în pericopa Toldot
Iacov a fiert o tocană și Esav a venit de pe câmp și era epuizat. Esav i-a spus lui Iacov: Dă-mi să înghit din [mâncarea] aia roșie căci sunt epuizat … . Și Iacov a spus: „Vinde-mi, precum ziua de azi, dreptul tău de întâi-născut”. Esav a spus: „Iată, eu sunt pe cale să mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?” (ibid. 25:29-32) Era oare Esav pe cale să moară? Se pare că nu. Unui muribund nu prea îi mai stă gândul la mâncare. Esav era doar sleit și lihnit. Când i-a cerut lui Iacov să-i dea să înghită „din aia roșie”, el nici măcar nu a pretins să fi fost pe moarte. Moartea a amintit-o doar după ce a încheiat tranzacția, ca un fel de justificare. La ce s-a referit atunci Esav când a spus: „eu sunt pe cale să mor”? Ibn Ezra ne dă următoarea explicație: Toți … Citește mai departe…
Ospitalitate și credință în pericopa Vaiera
Și a sădit un eșel în Beer-Șeva și a chemat acolo numele Domnului, Dumnezeul lumii. (Bereșit/Geneza 21:33) Ce este un eșel. Dintre toate interpretările, cea mai cunoscută este:[1] „Și a sădit Avraham o livadă în Beer-Șeva și a pregătit în ea [un cort cu] mâncare și băutură pentru trecători și mâncau și beau și doreau să-i plătească prețul mâncării și băuturii și nu dorea să primească de la ei și le spunea părintele nostru Avraham despre Cel ce a grăit și s-a înfăptuit lumea prin cuvântul Lui. Mulțumiți Tatălui vostru din ceruri căci din al Lui ați mâncat și ați băut…” Acesta este vestitul cort al Patriarhului Avraham, deschis către cele patru vânturi pentru a înlesni intrarea drumeților de oriunde ar veni. Cel care consideră că numai prin sudoarea frunții și-a agonisit avutul, nu are de ce să împartă din el unor trecători, de la care în van va aștepta … Citește mai departe…
Despre rațiune și credință în pericopa Leh Leha
Pe Avraham îl întâlnim pentru prima oară în Tora la vârsta de 75 de ani când D-zeu i-a poruncit să-și părăsească țara, neamul și casa părintească. Prin ce a trecut până la vârsta de 70 de ani știm numai din tradiția orală, transmisă din generație în generație. Terah, tatăl lui Avraham, era negustor de idoli. Avraham, atunci în vârstă de trei ani, a înțeles deja că idolii nu au nicio putere. Într-o zi, când Terah și-a lăsat fiul să vândă în prăvălie, a venit o femeie cu un blid de arpacaș pentru a-l închina idolilor. A luat Avraham ciomagul, i-a spart pe toți lăsându-l teafăr doar pe cel mai mare. I-a pus blidul în față și ciomagul în mână. Când a revenit Terah și și-a văzut marfa făcută zob i-a cerut explicații. I-a răspuns Avraham că s-au ciondrănit idolii între ei pentru blidul de arpacaș. Cel mai puternic a luat … Citește mai departe…
Cele șapte percepte noahide
Poruncile din Tora ne obligă pe noi, poporul Israel, ca datorie de recunoștință față de D-zeu, care ne-a eliberat din robia Egiptului. Popoarele lumii, care nu au această datorie de recunoștință, sunt libere să aleagă dacă doresc să le înfăptuiască sau să se raporteze la ele doar ca repere morale și surse de înțelepciune. Poruncile din pericopa Noah sunt excepția de la această regulă. Ele sunt adresate lui Noe (Noah) și fiilor săi, spre a fi transmise din generație în generație. Conform tradiției Biblice, toți locuitorii pământului sunt descendenții lui Noe, așadar au datoria să le respecte. Există șapte asemenea porunci, cunoscute ca „cele șapte percepte noahide”. Pe această temă am găsit un text valoros, scris chiar în limba română, în cartea intitulată „Adevăruri despre Talmud și Iudaism”. Cartea, publicată de autor în anul 1923 (și reeditată la editura Hasefer în anul 2013), am găsit-o în cufărul rămas moștenire de … Citește mai departe…
Credinciosul și măsurile de precauție – pericopa Ki Tețe
Când vei construi o casă nouă, să faci un parapet pentru acoperișului tău, ca să nu aduci [vină de] sânge în casa ta, dacă va cădea cel care cade de pe el. (Devarim/Deuteronomul 22:8) Un acoperiș țuguiat de tablă, țiglă sau șindrilă nu are nevoie de parapet. Porunca se referă la acoperișurile plate din zonele aride, pe care se desfășoară multe din activitățile gospodăriei. Prin extensie, versetul ne îndeamnă să înlăturăm orice sursă de pericol din proprietatea noastră. Îmi aduc aminte că erau la Arad doi copii evrei orfani de tată. Cum au devenit orfani în zile de pace? Tatăl și mama lor se plimbau duminica la braț pe bulevardul central al orașului. Arădenii îl numeau Corso. De pe un acoperiș a alunecat o țiglă, l-a lovit în cap și dus a fost. După ani, când eram deja în Israel, un vecin al sinagogii și-a făcut un acoperiș de țiglă. … Citește mai departe…
Despre autoritate în pericopa Șoftim
… din sânul fraților să-ți pui aspra ta rege, nu vei putea să-ți pui asupra ta un bărbat străin care să nu-ți fie frate. Dar să nu aibă prea mulți cai, … Și să nu aibă foarte multe soții … Și să nu aibă pentru sine prea mult argint și aur. Și va fi: când va sta pe tronul său, să-și scrie două copii ale acestei Învățături într-o carte …. Să fie cu el și să citească din ea în toate zilele vieții lui… ca inima lui să nu se ridice deasupra fraților lui (Devarim/Deuteronomul 17:15-20) În anul 1810 a murit regele Suediei fără a lăsa un succesor. Pentru poziția rămasă vacantă, Statele Generale l-au ales pe Bernadotte, unul din mareșalii lui Napoleon. Cine era în acele vremuri mai competent decât un mareșal al Franței? Alegerea s-a dovedit fericită. Noul rege, care și-a luat numele Carol al XIV Ioan … Citește mai departe…
Interdicția de a șterge numele divin – Pericopa Ree
Să le dărâmați altarele, să le zdrobiți stâlpii idolatri, iar copacii lor sacri să-i ardeți în foc, și chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le sfărâmați și să le nimiciți numele din locul acela. Să nu faceți astfel pentru Domnul, Dumnezeul vostru … (Devarim/Deuteronomul 12:3,4) În viziunea omului modern, distrugerea obiectelor de cult dintr-un teritoriu cucerit este crimă de război. În vechime aceasta era uzanța. Porunca se referă strict la perioada în care copiii lui Israel, sub conducerea lui Iosua și a Judecătorilor, au cucerit țara Cnaanului. În vremurile noastre, idoli cnaaniți sunt exponate prețioase în muzeele de arheologie. La ce s-ar putea oare referi interdicția „Să nu faceți astfel pentru Domnul, Dumnezeul vostru”? Doar nu avem stâlpi idolatri sau copaci sacri, cu atât mai mult chipuri cioplite Ea se leagă de a doua parte a versetului: „să le nimiciți numele din locul acela”. Interdicția este de a șterge sau … Citește mai departe…