Cartea robiei și a eliberării
În tradiția iudaică, numele cărții este „Șmot”, ceea ce se traduce „Numele”. Acesta nu este titlul ei, ci doar primul cuvânt din carte, de care ne folosim pentru a o identifica. Nahamanide o intitulează „Cartea Robiei și a Eliberării”. Se potrivește oare acest titlu? Primele trei pericope și puțin din a patra povestesc într-adevăr despre eliberarea din robia Egiptului. În restul de opt pericope citim despre peregrinarea prin deșert, primirea Torei, păcatul vițelului de aur, legi, clădirea tabernacolului (Templul mobil) și veșmintele Cohenilor. Titlul, deși potrivit pentru primele pericope pare că nu reușește să cuprindă întreaga carte. Ce titlu s-ar potrivi? Se pare că nici unul. Paradoxurile au fost adesea surse de inspirație pentru a redefini termeni pe care credeam că îi cunoaștem. Eliberarea este înțeleasă de mulți ca zdrobire a cătușelor, nimic mai mult. Cartea Șmot/ Exodul, ca un întreg, ne învață că aceasta este doar partea ușoară. Mult … Citește mai departe…
De ce era Menora dintr-o singură bucată?
A făcut sfeșnicul din aur curat, bătut cu ciocanul a fost făcut sfeșnicul, soclul său, brațele sale, cupele sale, îmbinările sale și florile sale erau parte din el. (Șmot/Exodul 37:17) Bijutierul care are de lucrat din aur un sfeșnic cu șapte brațe, întâi ar trebui să toarne fiecare braț în parte, iar după acea să le îmbine. Decorațiile în formă de cupe și flori ar trebui turnate separat și ulterior lipite. Moise a primit porunca să lucreze întreaga Menora dintr-un singur lingou de aur în greutate de un talant, circa 36 Kg, folosind numai dalta și ciocanul. Chiar și cele mai fine decorații trebuiau lucrate din corpul Menorei. Nimic nu putea fi lipit. Dacă se desprindea chiar și o fărâmă de aur, ea nu mai putea fi folosită, ci totul trebuia topit și munca luată de la început. Cum a reușit Moise, care nu se îndeletnicise niciodată cu metale prețioase, … Citește mai departe…
Despre grabă în pericopa Truma
Și aceasta este donația pe care să o luați de la ei: aur, argint și aramă; lână turcoaz, purpurie și cărămizie; in și păr de capră; piei de berbec înroșite, piei de tahaș și lemn de acacia; untdelemn …, mirodenii…; Pietre de onix și pietre de încastrat…” (Șmot/ Exodul 25:3-7) Rabi Haim ibn Atar[1] în comentariul său intitulat „Or hahaiim” atrage atenția că pietrele prețioase, al căror loc firesc ar fi fost înaintea aurului și argintului, se află doar la sfârșitul listei. El explică aceasta printr-un text din Midraș: „Când a spus Moise poporului să aducă daruri pentru clădirea Mișkanului, toți s-au grăbit să îndeplinească porunca. Conducătorii triburilor nu s-au alăturat fraților lor, ci au așteptat ca fiecare să-și aducă partea sa, cu intenția ca tot ce va lipsi vor aduce ei. Mare le-a fost dezamăgirea când au văzut că oamenii de rând au adus deja tot ce era necesar … Citește mai departe…
Pericopa Mișpatim Și acestea sunt judecățile pe care să le pui înaintea lor: Când vei cumpăra un sclav evreu … (Șemot/Exodul 21:1,2) Cine lovește un om și acesta moare … (ibid 21:12) Când un om va dezveli o groapă sau când un om va săpa o groapă și nu o va acoperi, și un bou sau un măgar va cădea acolo, stăpânul gropii să plătească (ibid 21:33) În pericopa anterioară, pericopa Itro, am citit despre cel mai înălțător moment din întreaga noastră istorie: La poalele muntelui Sinai întreg poporul și-a depășit condiția de simplu muritor și a auzit glasul lui D-zeu rostind cele zece porunci. Ce ar fi fost firesc să urmeze? Eu m-aș fi așteptat la ritualuri sacre menite să ne înalțe sufletele și să ne apropie din nou de D-zeu pentru a retrăi cel puțin un vag ecou al revelației sinaitice. Ceea ce urmează e mai mult decât … Citește mai departe…
Despre vechiul calendar evreiesc – pericopa Bo
Această lună [când o veți vedea în cer așa cum o vedeți acum] să vă fie [semnul de] începutul lunilor [din calendar]… (Șmot/ Exodul 12:2) Ciclul lunii, cum se vede de pe pământ, este de circa 29 zile și jumătate. Câteodată luna nouă apare după 29 de zile, adică în ziua a 30-a, câteodată după 30 de zile, adică în ziua a 31-a. Dacă în ziua a 30-a vor veni înaintea Sanhedrin-ului[1] doi martori care au văzut luna nouă în ajun, atunci luna trecută va avea numai 29 de zile, iar în ziua a 30-a va începe luna nouă. În cazul în care în acea zi nu vor veni martori, fie că era prea devreme, fie că cerul a fost acoperit, sau din orice alt motiv, ea va fi ziua a 30-a lunii trecute, iar luna nouă va începe în ziua a 31-a. Acest mod de a stabili calendarul e … Citește mai departe…
Primii pași ai lui Moise – Pericopa Șmot
Moise a crescut și a ieșit spre frații săi… (Șmot/Exodul 2:11) La ce ne puteam aștepta de la un tânăr dintr-un popor de sclavi care a avut șansa să crească la curtea regală? Să-și renege obârșia, sau, în cel mai bun caz, să se simtă mai presus de copiii poporului său. Moise nu a ținut cont de poziția în care l-a adus soarta. Pentru el, umilii fii ai poporul său au rămas ca niște frați. … și le-a văzut poverile… (ibid.) Egiptenii din jurul lui Moise vedeau și ei caznele la care erau supuși sclavii evrei, doar că lor nu le păsa. Truda lor era privită ca ceva firesc și necesar. Durerea lor nu tulbura pe nimeni. Sensibilitatea față de durerea unui sclav era în ochii lor o „deviație socială” care „pune în pericol fundamentele societății”. Nici educația și nici mediul nu au reușit să-l corupă pe Moise. El a … Citește mai departe…
Cum vorbim cu copiii – pericopa Viehi
Toate acestea sunt triburile lui Israel, douăsprezece, și aceasta este ce le-a vorbit tatăl lor și i-a binecuvântat; pe fiecare cu binecuvântarea sa i-a binecuvântat. (Bereșit/Geneza 49:28) Avraam a avut doi fii, Ișmael și Isaac, dar numai unul din ei i-a urmat calea. Isaac a avut și el doi fii, Esav și Iacov, dar nici el nu a reușit mai bine. Iacov a avut doisprezece fii. Despre unii citim că nu erau chiar ascultători din fire. În aer plutea întrebarea care din ei va fi ales pentru a continua tradiția familiei și care va fi îndepărtat. În pofida tuturor greutăților, Iacov a reușit ca toți fiii să îi urmeze calea. În tradiția Iudaică el a devenit un model cum se ține laolaltă o familie. De la el învățăm arta tăcerii și a acceptării. În pericopa săptămânii citim despre ultimele clipe din viața lui Iacov, când și-a binecuvântat fiii. Fiecare fiu … Citește mai departe…
Cum dejoacă Iuda planul egipteanului – Pericopa Vaigaș
Și Iuda s-a apropiat de el și a spus: „Rogu-te, stăpâne, să spună slujitorul tău o vorbă în urechea stăpânului meu … . Stăpânul meu i-a întrebat pe robii săi spunând: <<Aveți un tată sau vreun frate?>> (Bereșit/Geneza 44:18,19) Și acum [lasă] să rămână, rogu-te, slujitorul tău în locul tânărului, sclav la stăpânul meu, și tânărul să urce cu frații lui. Căci cum aș putea eu oare să urc la tatăl meu dacă tânărul nu este cu mine, ca nu cumva să văd răul ce se va abate asupra tatăl meu?”. (ibid 44:33,34) … și nu a rămas nimeni cu el când Iosef s-a făcut cunoscut fraților săi. (ibid. 45:1) Dintre toți frații, numai Iuda era chezaș să-l aducă înapoi pe Beniamin. Firesc era ca el să intervină pentru a-l elibera. Iuda a amintit demnitarului egiptean cum i-a întrebat de tatăl și de fratele lor, cum, împotriva voinței tatălui, i-a … Citește mai departe…
Despre omenie în pericopa Vaieșev
… și i-a spus: „Culcă-te cu mine!” El a refuzat și i-a spus soției stăpânului său: „Uite, cu mine aici stăpânul meu nu știe de [nimic din ce-i] în casă , și tot ce are mi-a dat pe mână. Nu este nimeni mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi-a interzis nimic în afară de tine, căci tu că ești soția lui. Cum pot să fac oare această mare ticăloșie și să păcătuiesc față de Dumnezeu?” (Bereșit/Geneza 39:7-9) Ce poate fi mai umilitor pentru o femeie decât situația în care face unui bărbat avansuri explicite, iar acesta o refuză? Cu atât mai mare umilința atunci când bărbatul este chiar sclavul casei. În această situație s-a aflat Iosef în fața soției stăpânului său, Potifar. Pentru a îi înțelege reacția trebuie să ne oprim puțin și să încercăm noi să-i scriem replica. „Nu ți-e rușine”, „Să-ți crape obrazul” ar fi … Citește mai departe…
Despre calea spre prosperitate în pericopa Vaiețe
Și a ieșit Iacov din Beer-Șeva și a mers către Haran. (Bereșit/Geneza 28:10, traducere proprie) Iacov a făcut o făgăduință spunând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine … și-mi va da pâine să mănânc și haină să îmbrac … și [din] tot ce îmi vei da Îți voi da negreșit zeciuială. (ibid 28:20-22) Și omul a devenit foarte prosper și a dobândit turme multe, slujnice, sclavi, cămile și măgari. Și a auzit vorbele fiilor lui Lavan spunând: „Iacov a luat tot ceea ce era al tatălui nostru și din ceea ce era al tatălui nostru a agonisit toată bogăția aceasta”. (ibid 30:43-31:1) Acum, știți că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea, iar tatăl vostru m-a batjocorit și mi-a schimbat plata de zeci de ori, dar Dumnezeu nu l-a lăsat să-mi facă rău. (ibid 31:6,7) Slujitorul lui Avraham a ieșit la pețit cu un alai de zece cămile. … Citește mai departe…