Boul, berbecul sau țapul nu-l înjunghiați în aceeași zi cu fiul său. (Vaikra/ Levitic 22:28)

Deasemenea vaca, oaia sau capra nu avem voie să le înjunghiem în aceeași zi cu fătul lor.

Citind acest verset vedem cu ochii minții un scenariu de groază. Mama vacă și-a văzut vițelul înjunghiat sub ochii ei, și apoi i-a venit și ei rândul. Citim porunca Torei ca pe un avertisment: Prea multă suferință pentru biata vacă să moară de două ori în aceeași zi!

Cadrul acestei porunci este însă mai larg. Chiar dacă știm că vițelul a fost tăiat pe alt continent, nu avem voie să luăm viața mamei în aceeași zi. Noi știm, dar vaca nu știe, sau poate chiar știe? Greu de spus. Care este așadar tâlcul acestei porunci?

Tora apără câteodată animalele, dar principala ei menire este să ne facă pe noi mai buni. Cel ce aduce durere este și el lovit. Sensibilitatea lui față de durere se șterge. În acest sens găsim expresia “suflet de hingher”. Mulți din cei ce se angajează ca hingheri o fac pentru că au nevoie de bani și nu neapărat pentru că ar fi oameni răi. Munca lor, deși uneori necesară, îi înrăiește.

Durerea nici măcar nu trebuie să fie reală. Orice faptă percepută ca aducătoare de durere pătează sufletul făptuitorului. Cel care batjocorește un retardat mintal, chiar dacă acesta nu înțelege că a fost batjocorit, este totuși un răufăcător.

Tora ne permite să tăiem un animal pentru că avem nevoie de carne. Cuțitul însă trebuie să perfect neted pentru a reduce pe cât se poate suferința animalului. Tora ne cere însă mai mult. Ea ne interzice să tăiem mama și fătul în aceeași zi. Chiar dacă vaca nu știe, faptul că tăietorul știe este suficient.

Cu termenul “drepturile animalelor” nu prea sunt mulțumit. Aș prefera să se vorbească de drepturi numai când se vorbește despre oameni. Acestea sunt doar cuvinte și ele se schimbă o dată cu moda. Ceea ce contează este să ne cunoaștem locul. Nu suntem stăpânii acestui glob ci doar paznicii lui. Bunăstarea animalelor e parte din răspunderea noastră.

Nu ne putem păstra chipul de om, făcut după chipul și asemănarea lui HAȘEM, fără a fi sensibili la durerea animalelor.