Și a ieșit Ițhak să poarte o conversație pe câmp la lăsatul serii și-a ridicat ochii și a văzut și iată vin cămile. Și și-a ridicat Rivka ochii și l-a văzut pe Ițhak.… (Bereșit/ Geneza 24:63, tradus conform notei D) Cine a statornicit rugăciunea de Minha? În Talmud, pe aceeași filă[1] găsim două răspunsuri care să se contrazic: Al doilea răspuns: „Rabi Iehoșua ben Levi spunea: Rugăciunile în locul jertfelor au fost statornicite… Rugăciunea de Minha până seara deoarece jertfa zilnică de dupăamiaza poate fi jertfită până seara.” e lesne de înțeles. Membrii Marii Adunări (Knneset Hagdola – O adunare de 120 de înțelepți care s-a întrunit la clădirea Celui de-al Doilea Templu și au stabilit multe din canoanele iudaismului) știau că Templul urma să fie distrus și nu se vor mai putea aduce jertfe. În locul lor ei au statornicit rugăciunile pe care le rostim până astăzi. Primul răspuns … Citește mai departe…

Și a făcut HAȘEM cei doi luminători mari, luminătorul mare pentru cârmuirea  zilei și luminătorul mic pentru cârmuirea  nopții și stelele. ( Bereșit/ Geneza 1:16).   Prima și a doua parte a versetului par a spune povești diferite. În prima sunt amintiți „doi luminători mari”, în a doua, ei sunt numiți „luminătorul mare” și „luminătorul mic”. Pe lângă ei apar „stelele” care nu au fost amintite în prima parte. Faptul că soarele luminează ziua iar luna noaptea este numit în mod figurat „cârmuire”. Rași, bazat pe o sursă din Talmud tratatul Roș Hașana fila 23b, interpretează versetul printr-o pildă: „A spus luna: „HAȘEM, se poate ca doi regi să cârmuiască sub o singură coroană?”. I-a spus HAȘEM: „Du-te micșorează-te.” Apoi, ca să-i aline suferința, i-a dăruit stelele.”  În interpretarea lui Rași prima parte a versetului descrie Creația așa cum a făcut-o HAȘEM, iar a doua, lumea pe care o cunoaștem … Citește mai departe…

Așa că acum, scrieți-vă această cântare și predați-o fiilor lui Israel … (Devarim/ Deuteronom 31:19) Cântarea la care se referă versetul este cântarea Haazinu care se va citi săptămâna viitoare. Înțelepții Israelului au dedus de aici obligația pe care o are orice evreu să-și scrie un sul de Tora. El poate să scrie acest sul de Tora cu mâna lui sau să angajeze un scrib. Cel ce cumpără un sul de Tora s-a achitat și el de obligația sa, deși nu în modul cel mai onorabil. Cel ce a moștenit un sul de Tora însă nu a îndeplinit porunca. Porunca nu este doar de a poseda un sul de Tora ci de crea unul nou. Pe de altă parte, cel care a scris un sul de Tora dar l-a pierdut, l-a vândut sau chiar l-a donat trebuie să scrie altul. Este o situație puțin bizară în care cel care donează … Citește mai departe…