Cancelaria Rabinică

„(…) iar voi Îmi veți fi o națiune de preoți, un popor sfânt.” (Șmot/ Exodul 19:6) De câteva ori mi s-a întâmplat să fiu întrebat în ce sinagogă oficiez. Am răspuns, precum este și adevărul, că la noi oficiază cantorul sau unul din enoriași, câteodată și eu. În Templul din Ierusalim puteau să slujească numai Coheni, descendenții pe parte bărbătească ai lui Aharon, fratele lui Moșe. Oficierera rugăciunii în sinagogă, în schimb, nu este rezervată vreunei caste sau vreunei elite. Ea este deschisă oricărui bărbat care, conform Legii iudaice, aparține poporului evreu și care a împlinit vârsta de 13 ani. În comunitățile evreiești religioase nu există funcția de oficiant. Fiecare din cei care participă la rugăciune știe să oficieze. Decizia care dintre ei va oficia este luată de comun acord. Nu țin minte să se fi iscat vreodată o gâlceavă pe această temă. În România de astăzi, rari sunt cei … Citește mai departe…

Și să-ți fie semn pe mâna ta și aducere aminte între ochii tăi pentru ca învățătura lui HAȘEM să fie în gura ta, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Și să fie semn pe mâna ta și fruntar între ochii tăi, căci cu braț puternic te-a scos HAȘEM din Egipt. (ibid 13:16) Ce semn avem de pus pe mână și între ochi? În text nu găsim nicio referință explicită. Înțelepții Israelului au dedus că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele extrase din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și un semn între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Nu avem nici cel mai vag indiciu. În acest caz ne bazăm integral pe învățătura primită de Moșe pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă, tot prin viu grai, … Citește mai departe…

Și a spus Iosef către frații săi: Eu sunt Iosef. Mai trăiește tatăl meu? (Bereșit/ Geneza 45:3) Esav, în fruntea unei cete de patru sute de luptători l-a întâmpinat pe Iaakov cu intenția de a-l ucide, ca răzbunare pentru binecuvântările care i se cuveneau lui, dar Iaakov i le-a luat prin înșelăciune. Cu câteva plecăciuni și câteva daruri Iaakov și-a îmbunat fratele. Iosef era viceregele Egiptului, iar frații săi niște pribegi flămânzi. Deși îl ardea dorul de tatăl său, el s-a ascuns ani de-a rândul. Când și-a văzut frații el a continuat să se ascundă, s-a prefăcut că îi ia drept iscoade, l-a reținut pe Șimon și i-a amenințat că data viitoare vor putea cumpăra grâne numai dacă îl vor aduce pe Biniamin. Când l-au adus pe Biniamin, Iosef a dat poruncă să se ascundă cupa în sacul lui Biniamin pentru ca acesta să poată fi acuzat de furt și … Citește mai departe…

Și au trimis cămașa cu dungi și au adus-o tatălui lor și au spus: Aceasta am găsit. Recunoaște, te rog, dacă e cămașa fiului tău sau nu. (Bereșit/ Geneza 37:32) Izbăvește-mă din mâna fratelui meu, din mâna lui Esav, să nu vină să mă omoare pe mine, pe mame și pe copii. (ibid. 32:12) Înainte de a-l arunca în puț, l-au dezbrăcat frații pe Iosef de cămașa sa cu dungi pe care i-o făcuse tatăl său. După ce l-au vândut, au luat cămașa, au tăiat un țap și au muiat cămașa în sângele țapului. Cămașa au adus-o tatălui lor și au întrebat: „Recunoaște, te rog, dacă e cămașa fiului tău sau nu”. De fiecare dată când recitesc această întrebare, mă cutremur. Firesc ar fi fost ca frații să-l numească „Iosef” sau „fratele nostru”. Chiar și din partea unui străin, formula „fiul tău” într-un astfel de context transmite răceală și indiferență, … Citește mai departe…