Cancelaria Rabinică

A visat și iată, o scară sprijinită pe pământ și vârful ei ajungeau la cer; și iată, îngeri ai lui Dumnezeu urcau și coboarau de pe ea. (Bereșit/ Geneza 28:12) Avraham și-a dedicat viața pentru a propovădui ospitalitatea și credința. Isaac și-a dedicat viața tăcerii și rugăciunii. Iaacov nu a avut răgaz să se dedice unor cauze nobile. El și-a dedicat cei mai importanți ani pentru a întemeia o familie și a agonisi o avere. Totuși, faptele lui sunt relatate în Tora mai pe larg decât faptele înaintașilor săi. De la Iacov avem de învățat măreția faptelor mărunte. Ca cioban, el păzea zi și noapte turmele lui Lavan de orice pagubă, fără să se înfrupte vreodată din ele. Deși Lavan l-a înșelat în repetate rânduri, Iacov nu și-a însușit din avutul lui Lavan nimic ce nu i se cuvinea. Mulți din înțelepții Israelului își câștigau pâinea ca meseriași sau negustori. … Citește mai departe…

Și a spus [Eliezer]: „Sclavul lui Avraham sunt”. (Bereșit/Geneza 24:34, traducere proprie) Dumnezeu a venit la Bilam și a spus: „Cine sunt bărbații aceștia de la tine?” Bilam i-a spus lui Dumnezeu: „Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, a trimis [vorbă] la mine”. (Bamidbar/Numeri 22:9,10) Întrebarea pe care i-a pus-o D-zeu lui Bilam e nefirească, de parcă nu ar fi știut cine sunt acei oameni. Bilam, fără a sesiza nimic nefiresc, chiar a răspuns, dar nu la întrebarea pe care D-zeu i-a pus-o. Ce era să răspundă? Că erau o delegație de rang mijlociu? Pentru a-și salva fața l-a amintit numai pe Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, care a trimis delegația. Firesc ar fi fost ca Eliezer să i se prezinte lui Betuel, tată Rebecăi: „Sunt administratorul tuturor bunurilor unchiului tău, Avraham” sau cel puțin: „Unchiul tău, Avraham, m-a trimis”. El însă a ales să se prezinte ca sclavul … Citește mai departe…

Și Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare pentru a stăpâni ziua și luminătorul cel mic pentru a stăpâni noaptea, și stelele. (Bereșit/Geneza 1:16). La prima citire am înțeles că D-zeu a creat doi luminători mari,  unul din ei mai mare și unul mai mic. Pe lângă luminătorul mic, a creat luminători și mai mici, pe care i-a numit  „stele”. În prima parte a versetului ei sunt amintiți ca „luminători mari”,  iar în  a doua parte a versetului ca „luminătorul cel mare” și luminătorul cel mic”. Greu de înțeles. Dacă luna este „luminătorul cel mic”, cum poate fi în același timp unul din cei doi „luminători mari”? Rași[1], interpretează versetul printr-o pildă: „A spus luna: Doamne, se poate oare ca doi regi să stăpânească sub o singură coroană? I-a spus D-zeu: Du-te micșorează-te. Apoi, ca să-i aline durerea, i-a dăruit stelele”. În această interpretare, prima parte a … Citește mai departe…