Cancelaria Rabinică

Moise le-a spus copiilor lui Israel: „Priviți, Domnul l-a chemat pe Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul Iuda. L-a umplut cu un duh dumnezeiesc în înțelepciune, în pricepere, în cunoștință și în toate meșteșugurile… (Șmot/Exodul 35:30,31) Și abilitatea de a învăța pe alții a pus-o în inima lui și în a lui Oholiav fiul lui Ahisamah din tribul lui Dan (ibid. 35:35) Mișkanul era un cort lung 30 de coți, lat  10 coți și înalt 10 coți, din lemn de cedru poleit cu aur, sprijinit pe socluri din argint masiv, cu elemente mobile din aur masiv, acoperit cu țesături fine și piei rare. Mișkanul era un giuvaer în formă de cort încărcat cu simboluri tainice, menit să stârnească trăiri de profundă evlavie. Cei însărcinați să-l ridice erau un popor de păstori care s-a așezat în Egipt, unde au devenit meșteri cărămidari. De unde aveau ei priceperea necesară? … Citește mai departe…

Să faci haine sfinte pentru fratele tău pentru slavă și pentru splendoare. (Șmot/Exodul 28:2) Secolul douăzeci a fost secolul ideologiilor de scurtă durată. Născute în cafenele, promovate cu entuziasm de la tribune, prin pamfletele sau pe „undele eterului”, ele au cucerit sufletul maselor. Cucerirea a fost însă de scurtă durată. Foarte repede au ajuns la coșul de gunoi al istoriei. Cultele religioase, în schimb, au supraviețui sute, unele chiar mii de ani. Care este oare taina longevității lor? Cultele, spre deosebire de ideologii, au ritualuri care traversează secole fără aproape nicio schimbare. Acestea sunt oficiate de membrii unei elite care poartă veșminte pe măsura funcției. Veșmintele, melodiile, textele și chiar mirosurile neschimbate se întipăresc adânc în mințile și în inimile participanților. Tora a fost dată pe măsura firii noastre. Pentru ca mesajul ei să rămână întipărit în minți și inimi, era nevoie să fie transmis prin oameni deosebiți care purtau … Citește mai departe…

… Moise a stat să judece poporul, iar poporul a stat în picioare lângă Moise, de dimineață până seara. (Șmot/ Exodul 18:13) Și socrul lui Moise i-a spus: „… Te vei istovi negreșit, și tu și poporul acesta care este cu tine, căci lucrul este prea greu pentru tine, nu-l vei putea face singur.” (ibid. 18:17,18) … caută din tot poporul oameni de valoare, temători de Dumnezeu, oameni ai adevărului, care urăsc mita și pune-i căpetenii …. Ei să judece poporul … pricinile mari să le aducă la tine și toate pricinile mărunte să le judece ei … (ibid. 18:21,22) Și a ascultat Moise de glasul socrului lui și a făcut tot ce spusese. (ibid. 18:24) Itro, socrul lui Moise, împreună cu fica sa, soția lui Moise și cei doi nepoți, fiii lui Moise s-au alăturat fiilor lui Israel în deșert. Când l-a văzut Itro pe Moise judecând poporul de … Citește mai departe…

Și să-ți fie ca semn pe mâna ta și ca aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (Șmot/ Exodul 13:9) Să fie semn pe mâna ta și filacterii între ochii tăi, căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. (ibid 13:16) Ce „semn” avem de pus pe mână și ce „aducere-aminte” sau „filacterii” între ochi?  Înțelepții Israelului au dedus că este vorba de cele patru paragrafe, două din ele din pericopa săptămânii, în care este amintită porunca de a pune un semn pe mână și o aducere-aminte sau filacterii între ochi. Cum se pune un text pe mână și între ochi? Nu avem nici cel mai vag indiciu. În acest caz ne bazăm pe învățătura primită de Moise pe muntele Sinai prin viu grai și transmisă, tot prin viu grai, din generație în generație: … Citește mai departe…

Și i-au înrobit egiptenii pe copiii lui Israel cu asprime zdrobitoare. Și le-au amărât viața,… (Șmot/Exodul 1:13,14) În Talmud, tratatul Gitin, se discută dacă un stăpân care dorește să-și elibereze sclavul are nevoie de acceptul acestuia. Sâmburele problemei este dacă s-ar putea ca eliberarea să nu fie spre binele sclavului. Discuția a fost decisă prin argumentul: „Sclavului îi convine să trăiască în desfrâu.”[1]. Deși e nevoit să se supună bunului plac al stăpânului, condiția de sclav nu e chiar lipsită de avantajele. Scutit de orice răspundere, el face, în limitele pe care i le permite stăpânul, orice își dorește. El nu e pus în situația de a-și înfrâna dorințele de astăzi pentru a obține ceva mai valoros mâine. Cuvântul „mâine” e în afara orizontului său de gândire. Pentru el libertatea, care aduce cu ea răspunderea și nevoia de a-și înfrâna dorița de azi pentru a obține ceva în viitor, devine … Citește mai departe…