Tag Archives: Emor

Despre puterea satisfacției în pericopa Emor

Cancelaria Rabinică Posted on by

… și să aduceți Cohenului prima măsură de Omer a secerișului. Și va legăna Omerul înaintea lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:10,11) Pâna după a șaptea săptămână numărați cincizeci de zile și aduceți o jertfă nouă de pâine lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:16) În ziua de după Pesah se aducea jertfa numită Omer din primele grâne au fost secerate. Cincizeci de zile mai târziu, în ziua de Șavuot, se aducea o jerfă de pâine care este numită și ea nouă. Cum poate fi jertfa de pâine adusă de Șavuot numită ”nouă” după ce a fost deja adusă o jertfă din recolta nouă în ziua de după Pesah? Rași ridică întrebarea și îi dă un răspuns. În ziua de Șavuot se aduce prima jertfă de grâu. Cea de după Pesah este doar de orz. Orzul, din care se hrănesc mai mult caii, se coace înaintea grâului. Grâul și orzul pot fi înțelese … Citește mai departe…

Pericopa Emor 5776

Cancelaria Rabinică Posted on by

Și să vă numărați din ziua care urmează după sărbătoare din ziua în care veți aduce snopul legănat șapte săptămâni… (Lev 23:15) Firesc ar fi fost să fie scris: “să numărați”. Așa găsim și în traducerile în limba Română. Care este rolul acestui “vă”? Ce sens are răsfrângerea numărătorii asupra persoanei care numără. Au fost emise câteva păreri. Cea mai larg acceptată spune că nu este suficient ca unul să țină socoteala pentru toți. Fiecare trebuie să numere pentru el însuși. Aceasta este și practica în sinagogă. La lăsatul nopții, adică la începutul zilei conform calendarului evreiesc, după ce s-a încheiat rugăciunea de seară oficiantul rostește binecuvântarea și numără ziua. Enoriașii nu se mulțumesc cu ceea ce au auzit ci rostesc și ei binecuvântarea și numără și ei cu voce tare ziua. Celor care locuiesc în vecinătatea sinagogii nu le este prea greu să se adune la lăsatul nopții. Astăzi, … Citește mai departe…

Emor 5776

Cancelaria Rabinică Posted on by

În pericopa acestei săptămâni ni se spune: „Vorbește copiilor lui Israel, și spune-le: „Iată sărbătorile Domnului, pe care le veți proclama ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele” (Levitic 23:2) Sărbătorile, în iudaism, sunt una dintre legăturile cele mai profunde între om și D-zeu. Sunt acele momente în care suntem obligați să ne aducem aminte de el, să ne aducem aminte de ce suntem evrei, de ce strămoșii noștri au ales să fie evrei, și de ce și noi, azi, alegem să rămânem evrei. Dar pentru ca omul să poată să celebreze aceste sărbători are nevoie de un calendar, iar existența calendarului implică unul din cele mai importante elemente, poate chiar conceptul fundamental în înțelegerea Iudaismului – Acela de TIMP. Dacă ne întoarcem la începutul Torei, aflăm că: Bereșit bara Așem Et Hașamaim ve’et haareț – „La început, D-zeu a creat cerurile și pământul.” (Geneza 1:1) De ce Bereșit și nu … Citește mai departe…