„Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea pentru evrei va veni din altă parte…” (Ester 4:14) Purim este o sărbătoare diferită. La toate sărbătorile anului, chiar și de Hanuka rostim rugăciunea de Halel. În ziua de Purim nu rostim această rugăciune. Talmudul menționează un șir de motive pentru care nu rostim rugăciunea de slavă Halel în ziua de Purim. Unul din ele: slava se cuvine să fie rostită numai de oameni liberi, precum scrie chiar la începutul acestei rugăciuni „Slăviți, robii Domnului”. Aceia care nu au asupra lor nicio altă autoritate decât a lui HAȘEM, ei sunt vrednici să-L slăvească. De Pesah, Șavuot și Sukot sărbătorim momentele în care ne-am eliberat am fost liberi de jugul egiptean. De Hanuka sărbătorim momentul în care ne-am eliberat  de jugul imperiului seleucid. De Purim sărbătorim miracolul prin care am scăpat de urzeala lui Haman de a ne nimici, dar după acest miracol, … Citește mai departe…

Și a spus Haman regelui Ahașveroș: Este un popor împrăștiat și risipit/ dezbinat între popoare în toate țările împărăție tale … și regelui nu-i este de folos să-i lase liniștit. (Ester 3:8) Narațiunile se supun și ele unor reguli. Nu canoane imuabile, ci doar sfaturi utile celor care doresc să capteze atenția cititorului. Un sfat util este ca după o cât mai scurtă introducere să apară criza, care într-un fel sau altul se va rezolva până la sfârșitul narațiunii. Cartea Ester nu ține cont de această regulă. În primele două capitole citim pe larg doar cum a devenit Ester regină și cum a salvat Mordehai viața regelui Ahașveroș. Criza, uneltirile lui Haman de a-i ucide pe toți evreii din imperiu, apare după mai mult de un sfert din carte, la mijlocul capitolului al treilea din zece. Deznodământul, prin zădărnicirea urzelilor lui Haman, a fost îndeplinit de Mordehai, ca sfetnic căruia … Citește mai departe…