Pericopa Emor 5776
Și să vă numărați din ziua care urmează după sărbătoare din ziua în care veți aduce snopul legănat șapte săptămâni… (Lev 23:15)
Firesc ar fi fost să fie scris: “să numărați”. Așa găsim și în traducerile în limba Română. Care este rolul acestui “vă”? Ce sens are răsfrângerea numărătorii asupra persoanei care numără. Au fost emise câteva păreri. Cea mai larg acceptată spune că nu este suficient ca unul să țină socoteala pentru toți. Fiecare trebuie să numere pentru el însuși.
Aceasta este și practica în sinagogă. La lăsatul nopții, adică la începutul zilei conform calendarului evreiesc, după ce s-a încheiat rugăciunea de seară oficiantul rostește binecuvântarea și numără ziua. Enoriașii nu se mulțumesc cu ceea ce au auzit ci rostesc și ei binecuvântarea și numără și ei cu voce tare ziua.
Celor care locuiesc în vecinătatea sinagogii nu le este prea greu să se adune la lăsatul nopții. Astăzi, însă, când comunitățile sunt mici și împrăștiate, trebuie să fim înțelegători față de cei care mai au un drum lung până acasă și să facem rugăciunea înainte de apusul soarelui. În aceste condiții numărătoarea o putem face doar dimineața. Pentru că unii din noi nu înțeleg ebraică, numărăm și în limba Română.
Așa este poruncă și așa facem. Am vrea totuși să înțelegem de ce nu e suficient să ne bazăm pe ceea ce am auzit de la oficiant. Doar în toate rugăciunile cel care auzit cuvintele oficiantului și a răspuns amen este considerat ca și cum le-ar fi rostit el.
Faptul că nu ne bazăm pe ceea ce numără oficiantul ci fiecare numără pentru el este o mare lecție de viață. Când întâlnim un argument sau un calcul care la prima vedere par serioase, avem tendinţa de a le accepta fără nicio verificare. Tora ne învață să nu avem încredere. Să verificăm. Să recalculăm. Să nu cruțăm efortul.
Pare totuși o exagerare să nu avem încredere nici măcar într-o simplă numărătoare. Este o exagerare, dar una voită. Rostul ei poate fi înțeles printr-o prețioasă îndrumare pe care ne-o dă Maimonide: Pentru a găsi calea de mijloc trebuie să facem mai întâi fapte care țin de cealaltă extremă. Zgârcitul pentru a se echilibra are nevoie să risipească bani, risipitorul să se poarte cu zgârcenie.
Mulți din noi au tendința de a accepta afirmații făcute de persoane autoritare ca adevăruri fără nicio verificare. Tora ne îndeamnă să ne îndoim chiar în cazuri în care nu încape îndoială în speranța că vom învăța să verificăm cel puțin ceea ce trebuie verificat.
Sa imbinam intelepciunea cu utilul.
Calea increderii, similara cu cea a CREDINTEI nu pare deloc anevoioasa, tot ce avem a face, se pare, este sa avem incredere in noi insine, in “numaratorile” a ceea ce ne este evident, ce contine propria noastra capacitate de a deduce, de a califica atit “cantitativul” cit si “calitativul”. Toate astea, insa, au nevoie de o “baza” a procesului si, intr-ADEVAR, Tora ne ofera TOT acel Adevar.
Mai toate filozofiile ne legate de Tora detin o baza relativa, mutabila si alterabila. Iudaismul, insa detine privilegiul de a fi primit adevaruri infinite si comprehensive. Nimic mai “simplu”.
O concluzie deriva imediat ca, atunci cind deviem de la ce n-i s-a incredintat in a respecta si propavaduii, putem fi siguri ca nu mai avem in ce a avea incredere, devenim moralmente inutili, s-a dus intelepciunea.
Indemnul de a “numara” din nou, un lucru aparent atit de simplu, este si acela de a ramine umili, a nu da curs impulsului increderii in sine fara nici o succesiva “reverificare” a naturii noastre imediate, a impulsului orgoliului, al interesului egocentric. Asadar sa mai socotim odata in a fi siguri ca realitatea NU este numai in propriile noastre interese concentric singulare.
De aici decurge intreaga “filozofie” a unei comunitati bazate pe coeziune si coerenta, pe incredere reciproca.
Ca totdeauna santeti un provocator…la gandire. Probabil, cei ce pot intelege acest lucru, au ocazia sa greseasca mai putin, iar acest aspect, restrangerea greselilor, este unul din scopurile invataturii. Cred ca trebue sa va multumim pentru modul in care ne stimulati grija pentru atentie.
Cu stima, V. Plugaru – Brasov.
Mi se pare corecta ideea de a verifica aproape totul, dar in secolul 21 sunt si aspecte obiective care ne impiedica sa facem acest lucru. Nu suntem specialisti in toate si verificarea uneori ne obliga la intarzieri inacceptabile. De aceea cred ca importanta este si increderea pana la proba contrara.
SA