… și să aduceți Cohenului prima măsură de Omer a secerișului. Și va legăna Omerul înaintea lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:10,11)

Pâna după a șaptea săptămână numărați cincizeci de zile și aduceți o jertfă nouă de pâine lui HAȘEM (Vaikra/ Levitic 23:16)

În ziua de după Pesah se aducea jertfa numită Omer din primele grâne au fost secerate. Cincizeci de zile mai târziu, în ziua de Șavuot, se aducea o jerfă de pâine care este numită și ea nouă. Cum poate fi jertfa de pâine adusă de Șavuot numită ”nouă” după ce a fost deja adusă o jertfă din recolta nouă în ziua de după Pesah?

Rași ridică întrebarea și îi dă un răspuns. În ziua de Șavuot se aduce prima jertfă de grâu. Cea de după Pesah este doar de orz. Orzul, din care se hrănesc mai mult caii, se coace înaintea grâului.

Grâul și orzul pot fi înțelese și ca simboluri. Orzul se referă la omul condus încă de instictele primordiale, așa cum au fost strămoșii noștri în momentul ieșirii din robia Egiptului. Grâul, în schimb, simbolizează omul deja împlinit, omul de omenie. Acesta a fost stadiul la care au ajuns ei la poalele muntelui Sinai, vrednici deja de a primi Tora.

Rangul de om de omenie l-au dobândit pas cu pas. În fiecare zi câte un pas mic, dar nicio zi fără pasul ei. Patruzicișinouă de trepte ale unei scări așezate pe pământ dar ajunge până în cer. Pentru a le păstra amintirea, dar mai ales pentru a îi păși din nou în fiecare an, am primit porunca de a număra Omerul. Ea ne învață să prețuim perseveranța pașilor mici. Ea ne învață să nu ne mulțumim astăzi cu ceea ce am făcut ieri.

Dorința de fi mai bun are și ea prețul ei. Cei cu puține aspirații, oricât de modeste le-ar fi realizările, știu să fie mulțumiți. Celor  cu aspirații înalte, din păcte, le vine greu să-și prețuiască împlinirile. Realizările sunt lăsate într-un con de umbră.  Toate gândurile se îndreaptă spre ceea ce încă mai lipsește. Nu o dată am fost surprins de colegi ale căror realizări le invidiam care mi s-au destăinuit cât îi roade nemulțumirea de sine.

Numărarea Omerului este cea care ne dă leacul. Firesc ar fi fost ca, asemeni oricărei îndreptări spre o țintă, ea să fi fost inversă. Așa o țin minte din copilărie la lasarea misiunii Apolo 11. Totuși, noi numărăm zilele trecute. Ne uităm cu satisfacție la ceea ce am realizat până acum. Satisfacția este cea care ne dă puterea să facem următorul pas.