Despre nume și libertate în pericoa Șmot
Şi acestea sunt numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt împreună cu Iaakov … Reuven, Şimon, Levi şi Iehuda. (Şmot/ Exodul :1,2)
Ce este libertatea? Asta ştie fără cuvinte nu numai omul, ci şi fiara pământului şi pasărea cerului. Nu avem nevoie de nicio definiţie pentru a știi când suntem liberi şi nicio definiţie nu a reuşit să ne convingă că am fi liberi când nu eram.
Au trecut aproape cincizeci de ani de când am auzit pentru prima oară definiţia: „Libertatea este necesitatea înţeleasă”. Deşi părea rezonabilă, ea submina însuşi conceptul de libertate. Ţin încă minte senzaţia de neputinţă care m-a cuprins în faţa acestei nocive definiţii.
Confruntarea mea cu definirea libertăţii ca necesitate înţeleasă a fost de lungă durată. Doar după ani am înţeles că definiţia implică existenţa unei necesităţi universale. Cei care înţeleg necesitatea universală, o acceptă de bunăvoie, iar dacă cineva nu o acceptă şi se zbate pentru „libertate”, e un semn că nu l-a dus încă mintea să o înţeleagă.
Aici se ascunde greşeala. Nu există o necesitate universală. Fiecare are nevoile lui şi dorinţele lui, care îşi trag seva din conştiinţa sa de sine. O societate este liberă în măsura în care nu-şi pedepseşte membrii care acţionează, desigur fără a-şi leza semenii, pentru împlinirea nevoilor şi a dorinţelor. Cel care nici măcar nu-şi cunoaşte nevoile şi dorinţele nu are nevoie de libertate.
Cartea Şmot/ Exodul, cartea eliberării din robia Egiptului, începe prin înşiruirea numelor fiilor lui Iaakov care au coborât în Egipt. În Midraş Raba scrie că fiii lui Israel şi-au păstrat numele de-a lungul întregii pribegii în Egipt.
Păstrarea unui nume nu este de loc uşoară. Numele meu de familie e un bun exemplu. Pe mormântul bunicului apare numele Schäffer. Părinţii îşi scriau numele Schaffer, dar în catalog şi în paşaportul cu care am plecat în Israel era scris Şafer. Funcţionarul de la evidenţa populaţiei din Israel, care nu cunoştea diacriticele, ne-a înscris ca ספר (Safer), după care ne-am schimbat numele, conform ortografiei englezeşti, uzuală în Israel, în Shaffer.
Toate aceste schimbări forţate ale numelui au avut în spatele lor intenţii, nu întotdeauna bune. Faraonul a schimbat numele lui Iosef în Ţofnat Paaneah în speranţa de a-l transforma într-un slujitor de încredere. Sinistră a fost practica din lagărele de exterminare naziste, unde numele deţinuţilor au fost înlocuite de numere tatuate pe pielea lor.
Numele care ni l-au dat părinţii este sâmburele în jurul căruia fiecare din noi îşi făureşte conştiinţa de sine. Cel care schimbă numele supusului său, o face în speranţa de a-i subjuga sufletul. Înlocuirea numelor deţinuţilor din lagăre cu numere era menită să le sfărâme conştiinţa de sine, să-i prefacă în fiinţe neînsufleţite care îndeplinesc orice ordin, fie el cât de inuman, fără a crâcni.
Numele este sâmburele conştiinţei de sine a fiecăruia din noi. Cartea eliberării începe printr-o înşiruire de nume. Ea ne învaţă că primul pas spre liberate e păstrarea conştiinţei de sine.
Comments
Despre nume și libertate în pericoa Șmot — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>