Dacă nu are fiu, soția îl întreabă. Dacă nu are soție, se întreabă între ei: „Prin ce se deosebește această noapte?”, chiar dacă sunt toți erudiți. Dacă e singur, se întreabă pe el însuși: „Prin ce se deosebește această noapte?”[1]

În fiecare seară, când recităm Șma Israel amintim ieșirea strămoșilor noștri din Egipt. În seara de Seder, când avem pe masă mața și maror, ieșirea din Egipt e amintită, uneori chiar forțat, în formă de dialog. De ce oare e atât de important s-o amintim în forma unui dialog?

Voi începe cu o întrebare, poate naivă: Care este rostul robiei? De ce simt unii din noi imboldul de a-și înrobi semenii? Nu ar fi oare mai bine pentru toți să trăim în frăție, uniți de un țel comun?

Înrobirea strămoșilor noștri în Egipt e un exemplu grăitor: Și s-a ridicat un rege nou peste Egipt , care nu-l cunoștea pe Iosef. Și a spus poporului său: „Iată, poporul copiilor lui Israel este mai numeros și mai puternic decât noi. Haideți să ne purtăm cu dibăcie față de el, ca nu cumva să se înmulțească, și dacă se va isca vreun război, să se alăture și el dușmanilor noștri, și să lupte împotriva noastră și să urce din țară. Și au pus asupra lui supraveghetori de sarcini, ca să-l asuprească cu poverile lor”[2]

Aveau oare copii lui Israel intenția să se alăture dușmanilor Egiptului? Faraonul care îl cunoscuse pe Iosef avea certitudinea că nu o vor face. Faraonul care a venit după el nu mai era chiar atât de sigur. Frica a început să-l roadă și, deși nu avea nimic împotriva lor, pentru orice eventualitate a decis să-i înrobească.

Acest proces s-a repetat de nenumărate ori de-a lungul istoriei. Organizații în care toți, de la mare la mic, lucrau cot la cot pentru țelul comun, prosperau. Declinul lor începea când cei care stăteau la cârmă se simțeau, pe drept sau pe nedrept, amenințați, iar preocuparea lor de căpătâi devenea păstrarea puterii. Pe cei care până ieri le erau tovarăși îi prefăceau  în slugi.

Cum putem opri acest proces, care este atât de dăunător pentru toți cei implicați? Cum putem păstra încrederea reciprocă fără, de care cei puternici se vor simți constrânși să-i înrobească pe cei slabi?

Pentru a păstra încrederea avem nevoie de dialog. Pentru ca o societate să rămână liberă, ea trebuie să cultive arta dialogului. Dialogul din seara de Seder e un prim pas în această direcție.

Seara de Seder e mai mult decât o celebrare a libertății pe care au dobândit-o înaintașii noștri. Ea ne învață ce avem de făcut pentru a ne păstra libertatea.

[1] Rambam Iad Hazaka Hilhot hameț umața 7:3

[2] Șmot/Exodul 1:8-11