Model Previzualizare a câtorva pagini din noul MAĦZOR LEMAAN AHAI – ROŞ HAŞANA Veți regăsi maħzor-urile pe băncile sinagogilor din țară pentru acest Roș Hașana Apasați pe imagine pentru a se deschide fereastra
Citește mai departe...„Și acum, iată, am adus primele roade ale pământului pe care mi l-ai dat, Doamne!” Apoi să așezi [coșul] înaintea Domnului și să te prosternezi înaintea Domnului, Dumnezeului tău. Să te bucuri de tot binele pe care l-a dat Domnul, Dumnezeul tău, ție și casei tale – tu și levitul și prozelitul care este în mijlocul tău. (Devarim/Deuteronomul 26:10,11) În aceste versete Tora ne învață arta recunoștinței. Primul pas este să confirmăm, aș prefera să spun „să recunoaștem”, primirea darului, precum scrie: „pământului pe care mi l-ai dat, Doamne!”. Al doilea e să alegem ceva de preț și îl aducem binefăcătorului, ca expresie a dorinței de a-i dărui pe măsură. Dacă tot ce avem este darul primit, alegem din el partea cea mai frumoasă, precum scrie: „iată, am adus primele roade ale pământului”. Al treilea e să arătăm printr-un gest de supunere că neavând un dar pe măsură, rămânem îndatorați, … Citește mai departe…
Te-a făcut să suferi și te-a înfometat, apoi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteai și pe care nu o cunoscuseră nici părinții tăi, ca să te facă să știi că nu doar cu pâine trăiește omul, ci cu tot ce iese din gura Domnului trăiește omul. (Devarim/Deuteronomul 8:3) De regulă, D-zeu își conduce lumea în limitele legilor naturii, iar excepțiile, ceea ce noi numim „miracole”, le face foarte rar, numai când sunt absolut necesare, iar când deja le face, ele mimează, pe cât se poate, ordinea naturală a lucrurilor. Pentru a asigura hrana și apa copiilor lui Israel în deșert era nevoie de miracole. Apa o primeau prin ceva care arată ca o fântână, doar că în mod miraculos ea își schimba locul. Oriunde ajungeau în deșert, fântâna le era alături de ei și le dădea apă din belșug. La fel, pentru hrană ar fi fost firesc … Citește mai departe…
Notă – referințele referitoare la Sidur sunt corespunzătoare ”Sidur Lemaan Ahai” – editat de FCER în anul 2011 Lunii, 8 Av (12 august) ajun Tișa beAv Postul începe luni înainte de apusul soarelui și se termină marți la lăsatul nopții. Persoanele care iau medicamente pe cale orală nu vor întrerupe tratamentul ci vor mânca puțin pentru a nu lua medicamentele pe stomacul gol vor lua medicamentele cu apă cât trebuie. Persoanelor care nu se bucură de o sănătate bună le este recomandat, în special în condițiile meteorologice extreme prin care trecem, să evite postul. Cei care mănâncă în ziua de post nu vor consuma carne și vin ci se vor mulțumi cu o hrană modestă. Pe întreaga perioadă a postului nu ne spălăm, nu ne ungem cu alifii, nu purtăm pantofi din piele și nici măcar nu ne dăm binețe. Pantofii din orice alt material în afară … Citește mai departe…
Download
Citește mai departe...Să faci haine sfinte pentru fratele tău pentru slavă și pentru splendoare. (Șmot/Exodul 28:2) Secolul douăzeci a fost secolul ideologiilor de scurtă durată. Născute în cafenele, promovate cu entuziasm de la tribune, prin pamfletele sau pe „undele eterului”, ele au cucerit sufletul maselor. Cucerirea a fost însă de scurtă durată. Foarte repede au ajuns la coșul de gunoi al istoriei. Cultele religioase, în schimb, au supraviețui sute, unele chiar mii de ani. Care este oare taina longevității lor? Cultele, spre deosebire de ideologii, au ritualuri care traversează secole fără aproape nicio schimbare. Acestea sunt oficiate de membrii unei elite care poartă veșminte pe măsura funcției. Veșmintele, melodiile, textele și chiar mirosurile neschimbate se întipăresc adânc în mințile și în inimile participanților. Tora a fost dată pe măsura firii noastre. Pentru ca mesajul ei să rămână întipărit în minți și inimi, era nevoie să fie transmis prin oameni deosebiți care purtau … Citește mai departe…
Și acestea sunt judecățile pe care să le pui înaintea lor: Când vei cumpăra un sclav evreu … (Șemot/Exodul 21:1,2) Cine lovește un om și acesta moare … (ibid 21:12) Când un om va dezveli o groapă sau când un om va săpa o groapă și nu o va acoperi, și un bou sau un măgar va cădea acolo, stăpânul gropii să plătească (ibid 21:33) În pericopa anterioară, pericopa Itro, am citit despre cel mai înălțător moment din întreaga noastră istorie: La poalele muntelui Sinai întreg poporul și-a depășit condiția de simplu muritor și a auzit glasul lui D-zeu rostind cele zece porunci. Ce ar fi fost firesc să urmeze? Eu m-aș fi așteptat la ritualuri sacre menite să ne înalțe sufletele și să ne apropie din nou de D-zeu pentru a retrăi cel puțin un vag ecou al revelației sinaitice. Ceea ce urmează e mai mult decât dezamăgitor: legi … Citește mai departe…
Domnul i-a spus lui Moise: „De ce strigi către Mine? Vorbește copiilor lui Israel să pornească!”. (Șmot/ Exodul 14:15) Două căi sunt deschise înaintea credinciosului: calea rugăciunii și calea acțiunii. Pentru orice putem să ne rugăm. Acțiunea, în schimb, cere trudă și nu este întotdeauna posibilă. Nu o dată a trecut fiecare din noi prin situații în care chiar nu mai era nimic de făcut. Cel care se bizuie numai pe acțiune își neagă implicit credința. Cel care are o cale de acțiune, dar o ignoră, bizuindu-se numai pe rugăciune, nu este decât un leneș și nesăbuit. Zi de zi se confruntă credinciosul cu nevoia de a găsi echilibrul corect dintre rugăciune și acțiune. Aici ne ajută definiția rugăciunii din cartea Beit E-lohim[1]:„Rugăciunea este cererea omului de la D-zeu pentru ceva de care are nevoie și care nu stă în puterea lui.” Autorul își explică singur definiția. Voi reda pe … Citește mai departe…
Cele zece plăgi s-au abătut nu numai asupra Faraonului, ci asupra tuturor egiptenilor. Dacă Faraonul a păcătuit, de ce au suferit toți egiptenii pedeapsa? Porunca de a face rău copiilor lui Israel a venit de la Faraon, dar egiptenii au îndeplinit-o cu entuziasm. Cu noaptea în cap, la orăcăitul broaștelor, îi trezeau pe copiii lui Israel să înceapă munca zilei. Cu orăcăitul broaștelor au fost pedepsiți. Nici măcar să se spele nu-i lăsau pe copiii lui Israel. Cu păduchi au fost pedepsiți. La fel toate plăgile, până la ultima și cea mai grea, moartea primului născut. Egiptenii au cercetat în casele evreilor pentru a arunca toți băieții nou născuți în Fluviu. Copiii lor au fost cruțați, numai primul născut din familie a murit. Dacă i-ar fi lăsat pe copii lui Israel să plece, Faraonul și-ar fi scutit poporul de multă suferință, dar lui chiar nu-i păsa. Dimpotrivă, pentru a-i înfrunta … Citește mai departe…
Și am [dobândit] bou și măgar, turmă, sclav și slujnică și am trimis ca să vestesc stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință în ochii tăi. (Bereșit/Geneza 32:6, traducere proprie) După șase ani de muncă în casa lui Lavan, Iacov agonisise o avere alcătuită din turme și cirezi, sclavi și slujnice. Când a trimis soli către fratele său, Esav, pentru a-l îmbuna, el i-a instruit să-i descrie avuția folosind singularul, ca și cum ar fi spus: Pentru puținul pe care îl are nici măcar nu merită folosit pluralul. Mai târziu, când a început foametea și toți locuitorii țării erau nevoiți să cumpere grâne din Egipt, Iacov nu ducea încă lipsă de nimic. Totuși, el și-a trimis fiii în Egipt să cumpere grâne. Nu dorea să arate că are mai mult decât alții. Nu dorea să bată la ochi. Această lecție ne-a fost adesea de folos în anii grei ai diasporei. Nu … Citește mai departe…