Și am [dobândit] bou și măgar, turmă, sclav și slujnică și am trimis ca să vestesc stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință în ochii tăi. (Bereșit/Geneza 32:6, traducere proprie)

După șase ani de muncă în casa lui Lavan, Iacov agonisise o avere alcătuită din turme și cirezi, sclavi și slujnice. Când a trimis soli către fratele său, Esav, pentru a-l îmbuna, el i-a instruit să-i descrie avuția folosind singularul, ca și cum ar fi spus: Pentru puținul pe care îl are nici măcar nu merită folosit pluralul.

Mai târziu, când a început foametea și toți locuitorii țării erau nevoiți să cumpere grâne din Egipt, Iacov nu ducea încă lipsă de nimic. Totuși, el și-a trimis fiii în Egipt să cumpere grâne. Nu dorea să arate că are mai mult decât alții. Nu dorea să bată la ochi.

Această lecție ne-a fost adesea de folos în anii grei ai diasporei. Nu am vizitat niciodată Italia, dar am aflat că sinagogile italiene, deși au interioare somptuoase, se ascund în spatele unor fațade modeste. Celui care vede fațada nu i-ar trece prin minte ce bogăție se ascunde în spatele ei. La fel a fost construită în prima jumătate a secolului XIX sinagoga neologă din Arad. Cel care privește fațada crede că are în față o clădire administrativă. Numai cel care intră în curte vede că în spatele fațadei modeste se ascunde o minunată sinagogă.

Din nefericire, prea mulți sunt însetați de aprecierea celor din jur. Aprecierea care vine din afară este singura care le poate aduce un dram de stimă de sine. Pentru a o câștiga, ei nu ezită să cheltuiască bani pe care nu-i au pe articole de lux, de care nu au nevoie; cu cât marca e mai la vedere, cu atât mai bine.

Modestia este semnul celor care nu au nevoie de aprecierea celor din jur pentru a fi conștienți de propria lor valoare.