Pericopa Tazria-Mețora
În pericopele Tazria și Mețora citim despre o afecțiune numită „Țaraat”. Ea poate afecta pielea omului, țesăturile, pieile și chiar casele. Tora nu menționează tratamente, doar obligația de a fi sub observația unui Cohen. În cazurile cele mai grave persoanele afectate trebuie excluse din cetate, țesăturile și pieile arse, iar casele dărâmate.
Miriam, sora lui Moșe și Aharon a suferit de Țaraat și a fost exclusă din tabără până la vindecare. În 2Regi citim despre Ghehazi și cei trei fii ai săi care au fost afectați de Țaraat și au fost excluși din orașul Șomron, chiar și în timp ce orașul era sub asediu. În aceeași carte citim despre Uziahu regele Iudeei care a suferit de Țaraat, fapt pentru care și-a petrecut restul zilelor izolat în cimitir.
În toate aceste relatări Țaraat vine ca o pedeapsă divină pentru un comportament antisocial. Miriam a fost pedepsită pentru că l-a vorbit de rău pe fratele ei, Moșe. Ghehazi și fiii săi au fost pedepsiți pentru lăcomie. Regele Uziahu, pentru că nu s-a mulțumit să fie doar rege ci și-a arogat și funcția de Cohen Gadol. E și asta o formă de lăcomie. Lăcomia de putere.
Pedeapsa divină e pe măsura faptei. Cel care, prin comportamentul său a tulburat buna orânduire a societății, poate, în unele cazuri, fi surghiunit în afara ei.
În perioada de după distrugerea Primului Templu nu țin minte să fi fost menționat vreun caz de Țaraat. În Mișna avem un tratat amplu referitor la Țaraat, dar acesta se mulțumește să elucideze textul din Tora, fără a trata situații reale cu care s-au confruntat înțelepții.
Care este, atunci, pentru noi, generația care își amintește de Țaraat doar din cărți, rostul acestor învățături?
Ne palace să luăm în derâdere lăcomia, dar rareori evităm compania celor lacomi. Știm că vorbitul de rău, ceea ce se numește Lașon Hara, este un păcat, dar puțini sunt cei care evită compania bârfitorilor. Le privim ca fapte care se află undeva cam pe la limita acceptabilității.
Chiar dacă Țaraat ca pedeapsă nu a mai fost aplicată de mai mult de două mii de ani, ea totuși rămâne scrisă. Lacomul și vorbitorul de rău o merită, doar că HAȘEM se îndură de ei și nu le aplică pedeapsa.
Rămâne scris că lăcomia și vorbitul de rău sunt fapte grave, mult dincolo de limita acceptabilității.
Comments
Pericopa Tazria-Mețora — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>