Și a grăit HAȘEM către Moșe: Spune-i lui Aharon, fratele tău, să nu intre oricând în lăcașul sfânt dincolo de Perdea înaintea Curățitorului celui de pe Chivotul Legii … (Vaikra/Levitic 16:2)

În Kodeș Hakodașim (Sfânta Sfintelor, dincolo de Perdea, acolo unde se afla Chivotul Legii acoperit de Curățitor) accesul era permis numai cea mai sfântă zi a anului și numai celui mai sfânt om al neamului. În ziua de Iom Kipur intra Cohen Gadol (marele Preot) pentru a îndeplini un ritual menit să înlesnească iertarea păcatelor.

Doar să o înlesnească. Nu stă în puterea niciunui ritual să aducă iertarea. Singura cale spre iertare este Teșuva care este alcătuită din recunoașterea păcatului, regretul sincer și asumarea de a nu îl repeta niciodată. În cazul în care au fost pagube Teșuva nu se încheie fără repararea pagubei. Nu toate pagubele pot fi reparate. O reputație pătată nu mai poate fi recuperată.

Prin Teșuva cel care a păcătuit retrăiește în gândul lui situația în care s-a lăsat pradă tentației, dar de data aceasta, cel puțin în gândul lui, învinge tentația. Teșuva este ca un fel de mașină a timpului care ne permite să revenim în trecut pentru a ne repara faptele.

Chiar dacă păcatul a fost înlăturat, în cazurile mai grave rămân rămân totuși urme. Aceste urme pot fi șterse prin ritualul îndeplinit de Cohen Gadol în ziua de Iom Kipur, prin însăși ziua de Iom Kipur, sau, în cazurile mai puțin fericite, prin suferință. De aici și numele de Iom Kipur care se traduce ”ziua ștergerii [depline a urmelor lăsate de păcate]”. Culoarea albă  a hainelor pe care le purta Cohen Gadol în ziua de Iom Kipur simbolizează această deplină curățare. Simbolul s-a păstrat până astăzi prin Kitel, haina albă pe care o poartă cantorii precum și unii evrei evlavioși în această sfântă zi.

Păcatele sunt cele care ne despart de HAȘEM. Momentul ștergerii lor este un moment de apropiere. Momentul, locul și omul crează condițiile cele mai bune pentru ca rugăciunea să fie primită. De aceea, când Cohen Gadol ieșea din Kodeș Hakodașim el zăbovea puțin în încăperea exterioară pentru a rosti o scurtă rugăciune. Textul ei se găsește în Talmud tratatul Ioma fila 53b:  Dacă anul acesta va fi cald atunci să fie ploios … și să nu vină în fața Ta rugăciunea drumeților.

Răgazul era scurt. Cine nu are necazul său, grija sa, oful său? Cine nu și-ar dori să se folosească acest rar moment pentru ca rugăciunea lui personală să fie primită? Cohen Gadol își dădea la o parte grijile personale și dedica momentul nevoilor întregului neam.

Nu știm niciodată a cui rugăciune va fi primită. S-ar putea ca atunci când tot neamul se roagă pentru ploaie și un drumeț se roagă să nu-l ude ploaia, să fie primită tocmai rugăciunea drumețului. Prețioasele clipe erau folosite pentru a zădărnici rugăciunile care ar fi putut dăuna obștii.

Templul de la Ierusalim a fost dărâmat și ars. Nu mai avem nici Cohen Gadol nici Kodeș Hakodașim. Ele au rămas doar ca o filă de istorie și o speranță pentru un viitor mai bun. Dacă cineva s-ar ruga pentru ceva ce ar putea dăuna obștii, nu mai este cine să-i oprească rugăciunea. Fiecare din noi are răspunderea să nu aducă daune semenilor prin rugăciunile sale.

Să nu fim printre ce care într-un an de secetă după ce au atârnat rufele la uscat se roagă să nu vină ploaia!