Doar un izvor sau o cavitate în care se adună apele va fi pur [cel ce se scaldă în ele (Rași)]…(Vaikra/ Levitic 11:36

Legile se exprimă de obicei în termeni de permis/ interzis, vinovat/ nevinovat, pedepsit/ achitat sau dator/ scutit. În legile Torei găsim o pereche de termeni care nu se regăsește în legile laice: pur/ impur. Sunt însă religii în ale căror legi găsim acești termeni.

Starea de puritate are afinitate cu viața. Cel care atinge un animal viu sau o târâtoare vie, oricât ar fi acestea de murdare sau scârboase, el va rămâne pur. Dacă, însă atinge un hoit, el va deveni impur. Cu atât mai mult cel care atinge sau chiar se află sub același acoperiș cu un mort.

În stare de impuritate nu avem voie să intrăm în Templu și nu avem voie să mâncăm jertfe. În perioada Templului aceste restricții erau resimțite în special de cei aflați la  Ierusalim, dar viața lor de zi de zi nu era afectată. Singurii puternic afectați de starea de puritate erau Cohenii a căror menire era să slujească în Templu și care beneficiau de o danie numită Truma care poate fi consumată numai în stare de puritate.

Ne naștem cu toții puri. Prin contact cu lucruri necurate putem deveni impuri. Tora nu ne interzice să devenim impuri. Cel care vine în contact cu un mort pentru a-l îngropa chiar face o mare mițva. Este doar ca o recomandare generală să ne ferim a veni în contact, atunci când nu este necesar, cu lucruri necurate. Singura excepție de la această regulă este interdicția Cohenilor de a veni în contact cu un mort.

Dacă am devenit impuri avem posibilitatea să ne purificăm. În unele cazuri e suficientă scufundarea în Mikve, o cavitate în care apa de ploaie sau de izvor se adună de la sine. Sunt însă cazuri în care procedura de purificare e mai anevoioasă. Cel care a venit în contact cu un mort se poate purifica numai dacă e stropit cu apă în care s-a pus din cenușa unei vaci roșii.

Deși avem, cel puțin teoretic, posibilitatea de a ne purifica, aceasta nu este o obligație, iar cel care evită să se purifice nu comite prin aceasta niciun păcat. Totuși, înaintea celor trei sărbători de pelerinaj avem datoria să ne purificăm.

În perioada Templului legile de puritate erau cu mare strictețe respectate. Faptul este documentat de multe relatări din Talmud, dar mai ales de volumul mare de reglementări pe această temă. Din cele șase ordine care compun Mișna, ordinul Taharot, cel care conține  reglementările referitoare la puritate, este pe departe cel mai complex și cel mai voluminos. Vestigiile arheologice din perioada Templului atestă și ele acest fapt. Multe din ele pot fi explicate numai în contextul legilor de puritate.

Câteva sute de ani după distrugerea Templului s-a mai păstrat din cenușa vacii roșii și mai erau încă în Iudeea oameni care reușeau să se purifice.

Puține din regulile de puritate se mai aplică în zilele noastre. Una din ele este purificarea mâinilor înainte de a mânca pâine. Pentru a le purifica turnăm peste ele apă dintr-o cană. Multe vieți a salvat această practică, în special în vremuri de epidemie.