O nuntă evreiască tradițională se sărbătorește cu șapte zile de ospăț. Acesta era obiceiul pe vremea strămoșilor poporului evreu. Așa a sărbătorit Lavan, care era păgân, nunta fiicei sale Lea cu cel de-al treilea patriarh al nostru, Iaaov. Noi am preluat obiceiul, care este păstrat până astăzi în comunitățile religioase.

Numai prima nuntă se sărbătorește timp de șapte zile. Dacă mirii sunt deja văduvi sau divorțați, nunta se sărbătorește o singură zi. Cu atât mai mult dacă ei au divorțat și s-au recăsătorit. Dacă doar s-au îndepărtat și din nou s-au apropiat, nu e nevoie de nicio ceremonie.

Legătura dintre soț și soție e ca o metaforă a legăturii dintre HAȘEM și Kneset Israel – adunarea poporului Israel. În timpul anului, din trudă și din lipsă de atenție, ne îndepărtăm de HAȘEM. În ziua de Iom Kipur ne lepădăm de povara păcatelor, ceea ce de la sine ne apropie din nou de HAȘEM.

Când soțul și soția care s-au îndepărtat ajung să se apropie din nou, acesta e într-adevăr motiv de bucurie, dar nu e nevoie de vreo ceremonie. Când Kneset Israel încheie o perioadă de înstrăinare și își reîntregește legătura cu HAȘEM, merită să celebrăm timp de șapte zile – cele șapte zile de Sukot.

*****

Timp de șapte zile ține ospățul nunții. Mirele e îmbrăcat ca un rege, mireasa ca o regină, mâncarea e din belșug, iar însurățeii sunt scutiți de orice îndatorire. Rudele și prietenii trudesc pentru ei și apoi stau cu ei la masă pentru a-i veseli.

S-ar putea să vină timpuri când dragostea lor va fi umbrită de hainele ponosite, mâncarea sărăcăcioasă și truda grea. În acele zile de întuneric, amintirea celor șapte zile de ospăț va fi pentru ei o rază de lumină.

*****

Ce ne desparte de HAȘEM? Fondatorul uneia dintre cele mai cunoscute și apreciate școli rabinice contemporane, unde am studiat și eu, Rabi Avraham Ieșaie Kareliț, folosește sintagma „povara mulțimii de socoteli”. Ca oameni cu răspundere trebuie să ne facem socotelile. Dacă, însă, „socotim prea mult”, dacă acordăm prea multă importanță problemelor existenței materiale, acest lucru ne răpește prea multă atenție și prea mult timp. Aceasta este povara care ne desparte de HAȘEM.

Traiul timp de șapte zile în Suka, acolo unde vremea permite, ne învață că un acoperiș de stuf prin care se văd stelele și prin care trece ploaia e destul să ne facă fericiți. Dacă vor veni momente în viață în care socotelile legate de prea multe griji ale existenței materiale vor amenința să ne acopere tot orizontul, amintirea zilelor petrecute în Suka ne va da puterea să ne mulțumim cu un trai modest, dar care ne lasă răgaz să păstrăm vie legătura cu HAȘEM.