Și a fost în zilele judecării judecătorilor și a fost foamete în țară, și un bărbat din Betleemul Iudeei a mers să locuiască în câmpiile Moabului, el și soția lui și cei doi fii ai lui. (Rut 1:1) Și s-a ridicat … și s-a întors din câmpiile Moabului, căci auzise din câmpiile Moabului că Domnu Își amintise de poporul Său, dându-le pâine. (idem 1:6) Se înțelege de la sine că judecătorii judecă. Ce nevoie era să fie scris „în zilele judecării judecătorilor”? Interpretarea larg acceptată este că în acele zile oamenii îi judecau pe judecători, precum scrie și în „Legendele Evreilor”, recent publicată de editura Hasefer: „… dacă un judecător îi spunea unui om <<Scoate-ți paiul din ochi>>, acesta îi răspundea <<Scoate-ți tu bârna din ochi>>. Ca să-i pedepsească D-zeu pe israeliți a trimis D-zeu unul dintre cele 10 valuri de foame…”[1] Dacă judecătorii erau chiar nevinovați, sau aveau și … Citește mai departe…

Dacă nu are fiu, soția îl întreabă. Dacă nu are soție, se întreabă între ei: „Prin ce se deosebește această noapte?”, chiar dacă sunt toți erudiți. Dacă e singur, se întreabă pe el însuși: „Prin ce se deosebește această noapte?”[1] În fiecare seară, când recităm Șma Israel amintim ieșirea strămoșilor noștri din Egipt. În seara de Seder, când avem pe masă mața și maror, ieșirea din Egipt e amintită, uneori chiar forțat, în formă de dialog. De ce oare e atât de important s-o amintim în forma unui dialog? Voi începe cu o întrebare, poate naivă: Care este rostul robiei? De ce simt unii din noi imboldul de a-și înrobi semenii? Nu ar fi oare mai bine pentru toți să trăim în frăție, uniți de un țel comun? Înrobirea strămoșilor noștri în Egipt e un exemplu grăitor: Și s-a ridicat un rege nou peste Egipt , care nu-l cunoștea pe … Citește mai departe…

A spus Rav Iehuda: „Cel care iese în luna Nisan și vede pomi în floare spune: <<Binecuvântat fie Cel care a făcut să nu lipsească [în lume] nimic și a creat în ea creaturi bune și pomi buni pentru folosul oamenilor>>”[1] Migdalul înflorește mult înainte de începutul lunii Nisan. Cel care vede primul migdal în floare, deși bucuria sa e mare, nu rostește această binecuvântare.  Cel care vede primii pomi în floare numai după ce s-a încheiat luna Nisan, nu o rostește nici el. Numai în luna Nisan, luna în care celebrăm eliberarea înaintașilor noștri din robie și ne îndreptăm gândul spre propria noastră libertate, putem s-o rostim. Pomii înfloriți ne dau speranța fructelor pe care le vom culege peste câteva luni, dar ne încântă de acum cu frumusețea lor. Care este însă legătura lor cu eliberarea din robie? A te răzvrăti împotriva unui asupritor care este, sau cel puțin … Citește mai departe…

Notă – referințele referitoare la Sidur sunt corespunzătoare ”Sidur Lemaan Ahai” – editat de FCER în anul 2011 Vineri, 21 Tișrei (6 octombrie) a cincea zi intermediară, HOȘANA RABA, Ajun ȘMINI AȚERET Rugăciunea de dimineață (fără Tfilin) Oficiantul poartă Kittel. Precum în orice zi de lucru (pagina 33-34,47-56,64-94). Psukei Dezimra ca de Șabat până la Nișmat (pagina 468-516). Adăugăm Mizmor leToda (pagina 497-498) dar omitem Mizmor Șir leiom Hașabat (pagina 498-499). Oficiantul îmbracă Kittel. Iștabah (pagina 126). Deschidem Aron Kodeș, oficiantul și obștea recită verset cu verset Șir Hamaalot (pagina 127). Kriat Șema și Șmone Esre de zi de zi (pagina 128-166) cu intercalarea de Hol Hamoed (pagina 157-158). Netilat Lulav (pagina 791). Oficiantul ia în mâna dreaptă buchetul și în mâna stângă Etrogul (chitra) cu codița în sus. Rostește binecuvântările și întoace Etrogul cu codița în jos și le scutură în cele patru vânturi, sus și jos. Oficiantul le … Citește mai departe…

De Iom Kipur am fost asemeni îngerilor. Nu am mâncat, nu am băut, doar am cântat cântece de slavă înaintea lui D-zeu; ne-am căit pentru păcatele noastre, ne-am asumat să nu le repetăm și ne-am rugat cu plânsete să fim pecetluiți în Cartea Celor Vii. După ce au trecut doar patru zile sărbătorim recolta pe care am adus-o în hambare înainte să înceapă ploile. Parcă prea repede am trecut de la cea mai sacră sărbătoare la o sărbătoare strâns legată de nevoile lumești. Pentru a fi la înălțimea misiunii de om, D-zeu ne-a dat o zi pe an în care să fim asemeni îngerilor. O zi, dar nu mai mult. În toate celelalte zile ale anului avem datoria să trăim ca oamenii, dar fără a uita că pentru o zi am fost îngeri. Sărbătoarea de Sukot ne învață cum să traducem acest gând în fapte. Firesc ar fi fost ca … Citește mai departe…