Cine a împărțit Tora în pericope? Răspunsul s-a pierdut în negurile istoriei. Știm doar că împărțirea a fost făcută de mari înțelepți dintr-o profundă înțelegere a textului.

Pericopele, la rândul lor, sunt împărțite în fragmente numite Aliya Fiecare din cei șapte chemați la Tora în ziua de Șabat citește câte o Aliya. Împărțirea datează din perioada gaonică[1] și se bazează pe reguli enunțate în Talmud^[2].

De regulă, pericopele sunt împărțite în fragmente aproximativ egale. O notabilă excepție găsim în pericopa noastră, în care citim despre păcatul vițelului de aur. Prima Aliya este de 42 versete, a doua de 47, iar a treia, a patra și a cincea de  câte 5, 7 și 9 versete. Astfel, păcatul vițelului, care este dincolo de jumătatea pericopei, este inclus în a doua Aliya, la care este chemat de regulă un membru al tribului Levi. Care ar putea fi rostul acestei împărțiri?

Conform tradiției noastre, singurul trib care nu a participat la păcatul vițelului de aur a fost tribul Levi. Dacă un membru al unui alt trib ar fi fost chemat la Tora când se citește păcatul vițelului, el ar putea simți că cititorul îi reproșează păcatul strămoșilor săi. Pentru a evita o astfel de situație, prima și a doua Aliya au fost extinse,  pentru ca păcatul vițelului să fie inclus în a doua Aliya, la care este chemat un Levi.

Ar fi simțit cel chemat la Tora că cititorul îi reproșează ceva? El doar știe că cititorul nu-i spune nimic personal, ci doar citește textul pe care îl are în față. Cum și-ar putea închipui că acesta îl jignește?

De câte ori nu ni s-a întâmplat ca fără vreun gând rău să jignim pe cineva? Vorba românului „Nu vorbi de funie în casa spânzuratului”, nici măcar de o funie pentru întins rufe.

Înțelepții Israelului ne-au învățat cât de atenți trebuie să fim pentru a nu stârni fără voie durere aproapelui. Oricât ne-am strădui, niciodată nu vom reuși pe deplin.

Să ne străduim pe cât putem, să nu jignim nici măcar din greșeală.

[1] Secolele VI – X

^[2] Tratatul Meghila fila 22a.