Pericopa Vaișlah (Gen 32:4- 36:43) pe scurt….

Iaakov se întoarce spre Canaan şi trimite robi să aducă daruri şi un mesaj de pace fratelui său Esav pe care urmează să-l întâlnească. Iaakov se roagă la Dumnezeu pentru a-l ajuta şi a-i proteja familia la întâlnirea cu fratele său. Îşi trece familia Iordanul şi el rămâne pe malul estic, în afară Canaanului. Iaakov se lupta cu îngerul, îl biruieşte şi îl forţează pe acesta să-l binecuvânteze. Îngerul îl loveşte la coapsă şi îi schimba numele în Israel (Cel care lupta cu Dumnezeu). Iaakov îşi cere iertare şi se împacă cu Esav. Iaakov rămâne în Șhem. Dina este violată de către Hamor Hititul, conducătorul ţării Șhem. Fraţii ei îi păcălesc pe locuitorii din Șhem să se circumcidă şi apoi se răzbuna pentru necinstirea sorei lor. Iaakov înalţa un altar pentru Dumnezeu în Beit-El. Dumnezeu îi făgăduieşte încă o dată tara Canaanului. Moare Rahel şi este înmormântată pe drumul spre Beit Lehem. Se face o genealogie a fiilor lui Iaakov. Ițzhak moare şi este înmormântat de către fiii săi Iaakov şi Esav. Esav se stabileşte în Seir. Se face o genealogie a urmaşilor lui Esav (edomitii). (Rabin Shlomo Sorin Rosen)

---

Puterea – cine o are, cum o folosește, și ce rezultă din folosirea ei – e o temă majoră în Tanach. Chiar de la începutul Torei avem un astfel de exemplu: Cain se folosește de puterea sa împotriva lui Abel, și îl omoară. Asta în ciuda avertismentului Divin ”Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!„

În fiecare om există imboldul de a face bine și cel de a face rău, iar puterea pe care Dumnezeu sau natura sau oamenii ți-au dat-o e menită să înfrângă tentația de a păcătui. Iar Cain nu reușește să își înfrângă imboldul spre rău, ci se lasă stăpânit de acesta.

Acum două săptămâni, în pericopa Toldot, am văzut cum a început disputa între Iaakov și Esau, al cărei rezultat a fost fuga celui dintâi, de teama puterii pe care ar fi putut-o folosi împotriva sa fratele său după ce l-a înșelat pentru a îi lua drepturile de primogenitură.

După muți ani de la acele evenimente, se apropie momentul reîntâlnirii, pe care Iaakov o așteaptă cu teamă și îndoială. Frământările sale sufletești sunt atât de puternice încât chiar și după ce Dumnezeu îl îmbărbătează, reînnoindu-și legământul, el își începe noaptea de așteptare singur și înspăimântat.

Și în timpul aceste nopți de așteptare are loc unul din cele mai cunoscute episoade biblice: Lupta cu omul, cu îngerul, cu Dumnezeu, care îi spune în final ”te vei chema Israel; căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor”

Există un midraș care ne spune că biruința asupra oamenilor înseamnă biruința asupra lui Esav și a oamenilor săi. Dar oare cum poate fi deja celebrată o victorie care nu a avut loc?

Oare se referă la puterea minții, cea folosită cândva de Iaakov pentru a lua dreptul de întâi născut și binecuvântarea paternă?

Sau poate că se referă la faptul că Iaakov a reușit acolo unde Cain a eșuat, că Iaakov este un om schimbat, că își întâmpină fratele nu cu înșelătoriile trecutului, ci cu respect și recunoștință. El nu îl înfrânge pe Esav, ci își înfrânge trecutul.

Omul a fost creat după asemănarea lui Dumnezeu. Adică a fost creat cu puterea intelectului și a înțelegerii. În acea noapte Iaakov a avut puterea să se învingă pe sine, să-și învingă ”pornirea cea rea”. A găsit calea să-și folosească puterea din sine împotriva răului din sine. Dar a ieșit totuși din această luptă rănit, cu un semn.

Este o luptă pe care fiecare om, mai devreme sau mai târziu, într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare dintre noi ajunge să o poarte. Singura diferență este că acum, după mii de ani, noi avem un ajutor – psihanaliza – care poate că nu din întâmplare a fost creat tot de un fiu a lui Israel – Sigmund Freud.

Chiar și în comunitatea noastră, atât de redusă la număr, sunt oameni care nu au învățat lecția lui Iaakov. Care, aidoma lui Cain, nu vor să-și biruiască imboldul a face rău. Și ajung să fie asemeni lui Cain – căci Lașon ha-ra, clevetirea, bârfa, vorbitul de rău despre alții este considerat de înțelepții noștri aidoma crimei.

Pentru că, așa cum ucidera distruge fizic un om, lașon ha-ra o poate distruge psihic și social. Cuvintele pot ucide, și de aceea crima și clevetirea sunt menționate în același verset din Vaikra (Leviticul 19:16) „Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău şi asupra vieţii aproapelui tău să nu te ridici”

Și nu întâmplător 11 din cele 43 de păcate pentru a căror iertare ne rugăm de Yom Kippur sunt comise prin vorbire.

Căci vorbele sunt aidoma unei săgeți – odată spuse, ele nu pot fi aduse înapoi, răul pe care îl fac nu poate fi prevăzut sau împiedicat, și aidoma săgeților, ele pot lovi în altă parte decât s-a intenționat.

Fie ca în acest Șabat, și în toate zilele ce vor urma, ca și noi, asemeni Patriarhului Iaakov, să avem puterea să ne luptăm cu noi înșine și să fim biruitori asupra impulsului rău!

Șabat Șalom U’mevorah