Departe de Tine să faci așa ceva să pierzi pe cel drept împreună cu cel păcătos, să aibă aceeași soartă cel drept și cel păcătos, departe de Tine, cel ce judecă tot pământul să nu facă dreptate? (Bereșit/Geneza 18:25)

Și i-a spus: Ia îl, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubești, pe Ițhak și du-te spre țara Moria și ridică-l ca jertfă pe unul din munți unde îți voi spune. Și s-a sculat Avraham dis de dimineață, a pus șaua pe măgar și a luat cu el cele două slugi și pe Ițhak fiul său și a spart lemne pentru jertfă și s-a ridicat și a plecat spre acel loc. (Bereșit 22:2,3)

Vechii greci au creat personajul static, care oricât s-ar zbate nu va reuși niciodată să scape de ceea ce i-a fost hărăzit. Shakespare ne-a dat zbuciumul lui Hamlet, sfâșiat între două forțe mai puternice decât el.

Patriarhul Avraham pare a nu se încadra în niciuna din aceste categorii.  Pe de o parte atitudinile pe care le adoptă se contrazic până la extrem. Îl găsim ca o gazdă  care nu cruță nici bani nici trudă pentru a face cea mai mare cinste celor mai umili musafiri. Îl găsim pledând cu înverșunare pentru a-i scăpa de pedeapsă pe locuitorii orașului Sdom al căror păcat era tocmai că nu lăsau picior de străin să calce la ei. Îl găsim aducând argumente grele, aproape învinuiri, către HAȘEM pentru a-i salva pe păcătoșii din Sdom. Îl găsim supus când HAȘEM îi poruncește să-și ia fiul cel iubit, născut la o sută de ani și să-l ridice jertfă.

Uimitor este faptul că trecerea de la o atitudine la alta care îi este diametral opusă este lină. Urmă de zbucium nu se simte printre rânduri. Totul decurge calm, firesc. Simțim că în spatele tuturor acestor atitudini care par a nu avea între ele nimic comun, se ascunde una și aceeași personalitate, patriarhul Avraham. Cine este așadar patriarhul Avraham?

Patriarhul Avraham, personaj unic în istoria omenirii, a fost omul care a avut tăria să judece fiecare situație  în parte. Fără a se lăsa dus de sentimente sau prejudecăți, el a decis în fiecare caz ce este de făcut, s-a bizuit pe judecata sa și a dus-o la îndeplinire cu conștiința împăcată că face lucrul potrivit la timpul potrivit.

Departe de noi o astfel de tărie. Rolul patriarhilor este de fi pentru noi ca un far, de a ne da o direcție de urmat pentru a ne îndeplini menirea pe pământ.