… și a iubit-o și pe Rahel mai mult decât pe Lea… (Bereșit/Geneza 29:30)

Acest verset, pe care l-am tradus cât de fidel am putut, ascunde în sânul lui o contradicție. Pe de o parte citim:  a iubit-o și pe Rahel… adică după Lea a iubit-o și pe Rahel. Pe de altă parte citim: a iubit-o … pe Rahel mai mult decât pe Lea.

Dragostea adesea desfide rațiunea. Fiecare din cele două soții era într-un fel mai iubită decât cealaltă. Deși pe Rahel a iubit-o mai mult, în inima lui Yaakov a rămas pentru Lea acea deosebită iubire de care doar prima soție se poate bucura. O măiestrie a exprimării care depășește tot ce cunosc!

Și a văzut HAȘEM că urîtă (forma pasivă a verbulu a urî) este Lea și a deschis pântecele ei (ibid 31)

Doar în versetul anterior citim că Yaakov a iubit-o pe Lea. Cum s-a prefăcut dintr-o dată iubirea în ură?

A urît-o oare Yaakov pe Lea? Textul nu ne dă nicio indicație în acest sens. Doar Lea, deși Yaakov o iubea, dragostea lui față de Rahel a făcut-o să se simtă urîtă. Ca și cum am spune că ea doar și-a închipuit că este urîtă deși era de fapt iubită.

Oricât ar fi de convenabilă, explicația nu se împacă cu textul. HAȘEM, cel care vede tot ce este în sufletul fiecăruia din noi, a văzut că ea nu doar se amăgea ci într-adevăr a fost urîtă.

Deși pare împotriva oricărei rațiuni, așa simțim. Dacă primim mai puțină iubire decât credem că ni s-ar cuveni sau dacă cineva primește mai mult decât noi, chiar resimțim ură.

Mare lecție de viață! Se  întâmplă câteodată, să sperăm că nu prea des, să avem de exprimat nemulțumire. Pentru a ne asigura că ea fost sesizată suntem adesea tentați să ne-o exprimăm violent sau chiar virulent.

Nimic mai greșit. Lea ne învață cât de ascuțită este sensibilitatea față de orice urmă de nemulțumire. În cele mai multe cazuri o mică reținere a zâmbetului va reuși să se facă înțeleasă.