Tu beAv

A  spus Raban Șimon ben Gmliel: „Nu au fost pentru [poporul] Israel zile mai bune decât ziua a 15-a a lunii Av și Iom Kipur, în care fiicele Ierusalimului ies în haine albe împrumutate pentru a nu rușina pe cine nu are. … Și fiicele Ierusalimului ies și dansează în vii. (Mișna Taanit 4:8)  

Care ar putea fi legătura dintre Iom Kipur, pe care o petrecem la sinagogă în rugăciune și căință și Tu beAv, ziua a cincisprezecea a lunii Av, în care fiicele Ierusalimului dansează în vii. În ambele zile se poartă într-adevăr haine albe, dar sensul lor în aceste două zile pare cât se poate de diferit.

De Iom Kipur s-a închis o rană. În ziua a 17-a a lunii Tamuz când a coborât Moise de pe muntele Sinai cu Tablele Legii în mână, a găsit poporul închinându-se vițelului de aur. A aruncat Moise din mână Tablele Legii, a sfărâmat vițelul și i-a pedepsit pe cei care i s-au închinat, după care s-a rugat la D-zeu să le ierte păcatul. După 40 de Zile D-zeu i-a poruncit să ia două lespezi de piatră și să urce din nou pe munte. După alte 40 de zile, care s-au încheiat în ziua a zecea a lunii Tișrei, a coborât Moise de pe munte cu Tablele Legii în mână. D-zeu a statornicit această zi ca zi de iertare și i-a dat numele ”Iom Kipur” Ziua Ispășirii.

De Tu beAv s-au întâmplat poporului nostru câteva lucruri bune. Datorită cadrului restrâns mă voi mulțumi să menționez doar două.

Iscoadele pe care le-a trimis Moise să cerceteze Țara Făgăduită s-au întors în ziua a noua a lunii Av. Poporul a dat crezare spuselor lor și și-a pierdut nădejdea de a intra în Țara Făgăduită. Drept pedeapsă, întreg poporul a rămas în deșert 40 de ani, timp în care toți bărbații care aveau între 20 și 60 de ani au murit. Toți mureau într-o singură noapte, în noaptea a noua a lunii Av.

În anul al 40-lea, în dimineața zilei a noua a lunii Av, s-au trezit cu toții. Au crezut că poate au calculat greșit calendarul și s-au așteptat că poate vor muri în ziua următoare. Așa au continuat câteva zile, până ce au văzut luna plină în ziua a 15-a lunii Av și au înțeles că pedeapsa s-a încheiat.

Orașul Beitar, ultimul punct de rezistență al răscoalei lui Bar Kochba a căzut în ziua a 9-a lunii Av. Romanii au căsăpit zeci de mii de oameni nevinovați, și nu i-au lăsat pe evrei să-și îngroape frații. Trupurile neînsuflețite  au rămas  sub soarele dogoritor, dar D-zeu a făcut un miracol și trupurile nu au putrezit. În ziua a 15-a a lunii Av au primit evreii permisiunea să-și îngroape frații.

De Iom Kipur s-a închis o rană. De Tu beAv s-au închis mai multe răni.