Tu Be Av
Asher Shafrir
Ziua de Tu beAv este a cinsprezecea din luna Av, șase zile după postul de Tișa Beav. Sărbătoarea asta este mai puțin cunoscută, în special în Diaspora. În acest articol vom descrie câteva din evenimentele care au avut loc în această zi. Noi învățăm despre ziua aceasta dintr-un singur pasaj din Mișna din Tratatul Taanit, capitolul 7, Mișna 5:
” A spus Raban Șimon ben Gamliel că nu au fost bune pentru poporul Israel zile de felul lui Tu beAv (a cincisprezecea zi a lunii Av) și Iom Kipur”, când fecioarele Ierusalimului ieșeau în haine albe, împrumutate pentru a nu le rușina pe cele care nu aveau. Toate hainele trebuiau să fie scăldate în Mikve (baia rituală). Și fiicele Ierusalimului ieșeau și dansau în vii și spuneau: Flăcăule, ridică-ți ochii și vezi ce-ți alegi, nu te uita la frumusețe, uită-te la familie, precum e scris în Proverbe (31:30) :
Înșelãtor este farmecul și deșartã este frumusețea; femeia care se teme de Domnul trebuie lãudatã!
și în Cântarea Cântărilor (3,11):
Ieșiți, fetele Sionului, priviți pe Solomon încoronat, cum a lui maicã l-a încununat, în ziua sãrbãtoririi nunții lui, în ziua bucuriei inimii lui!
”ziua sărbătorii nunții lui” este primirea Torei pe muntele Sinai, ”ziua bucuriei inimei lui” este clădirea Templului care va fi reclădit în curând, amen!”
Prima întrebare este de ce Raban Șimon ben Gamliel (care a stabilit și forma definitivă a calendarului) compară ziua de Tu beAv cu Yom Hakipurim. Și răspunsul se află în paragraf: este ziua nunții, a primirii Torei pe muntele Sinai. Spune Rashi: ”Darea Torei este Yom Kipur, ziua în care s-au dat ultimele Table”. Ca să ne aducem aminte. După ce au primit cele zece porunci pe Șavuot, Moshe a urcat pe Muntele Sinai pentru 40 de zile ca să aducă tablele cu cele zece porunci. Dar Bnei Israel n-au avut răbdare și au construit vițelul de aur. Când a coborât, văzând vițelul, a spart tablele. Hașem i-a poruncit să urce a doua oară pentru 40 de zile ca să primească tablele din nou. De data aceasta poporul a așteptat. Moshe a coborât de pe munte după 40 de zile, și asta a coincis exact cu Yom Kipur. Socoteala datei au făcut-o Hazal (Înțelepții Isrelului fie-le memoria binecuvântată). Din cauza asta este scris aici „ziua nunții și ziua bucuriei inimii lui”, fiindcă aceasta este ziua nunții poporului evreu cu Hașem. Ceea ce nu este scris în Mișna este o altă poveste: de ce Tu beAv este o zi așa de bună? Răspunsul poate fi găsit în Talmud Bavli, Tratatul Taanit, fila 30b unde stă scris:
” A spus Raban Șimon ben Gamliel că nu au fost zile bune pentru poporul Israel ca Tu beAv (acincisprezecea zi a lunii Av) și Iom Kipur”
Împăcați suntem cu Iom Kipur care aduce iertare, ziua în care au fost date a doua oară Tablele Legii, dar Tu be Av de ce? A spus Rav Yehuda a spus Șmuel: Ziua în care li s-au îngăduit căsătoriile între triburi. Pe ce s-au bizuit? (Bamidbar/Numeri 36:6) Acesta este lucrul pe care l-a poruncit HAȘEM fiicelor lui Țlofhad… Legea aceasta (care imterzice căsătoriile între triburi) nu se va aplica decât în această generație. A spus Rav Iosef a spus Rav Nahman: Ziua în care le-a fost îngăduit fetelor din Israel să fie luate de soții de către bărbați din tribul Binyamin precum e scris (Șoftim/Judecătorii 21:1) Și tot Israelul s-au jurat la Mițpa spunând: Niciunul din noi nu își va da fiica lui Binyamin de nevastă. Pe ce s-au bizuit? ”din noi” au spus și nu din fiii noștri. A spus Raba bar Hana a spus Rabi Iohanan: Ziua în care au încetat morții din deșert, precum se spune: Până nu au încetat morții din deșert nu a vorbit HAȘEM cu Moșe, precum e scris (Dvarim/Deuteronom 2:16) Șu a fost când au încetat toți purtătorii de armă să moară și a grăit HAȘEM către mine. Ula a spus: Ziua în care a anulat Hoșea ben Ela gărzile puse de Yorovam ben Nevat pe drumuri pentru a-i opri pe pelerini să urce (spre Ierusalim)””.
Aici și în alte părți Talmudul ne aduce în total șapte întâmplări care au avut loc de Tu beAv în perioade diferite ale istoriei poporului nostru. Noi vom vorbi aici numai despre câteva.
Prima despre care vom vorbi, în ordine cronologică, este extraordinara poveste a celor cinci fiice deștepte și curajoase ale lui Țlofhad. El era capul unei familii din tribul Menașe și a murit în deșert înainte de a fi primit lotul lui de pământ, el neavând băieți, ci numai fete. Până atunci hahalacha era că numai băieții pot moșteni lotul de pământ al familiei. Cele cinci fete, ale căror nume le cunoaștem din Tora, au avut curajul să vină în fața lui Moșe și a șefilor triburilor și să le ceară să schimbe halachaua .Cererea le-a fost ascultată și pe deplin satisfăcută. De atunci și fetele pot moșteni. Din Tora știm, de asemenea, că, în decursul celor 14 ani până au intrat în țară, fetele se puteau mărita numai în familie, astfel că fetele lui Țlofhad s-au măritat cu verii lor. După ce au intrat în țară halachaua a fost anulată, astfel încât, de atunci, fetele au primit dreptul de a se mărita cu orice băiat vroiau.
Al doilea eveniment de care vom vorbi este acela din ziua în care li s-a îngăduit fetelor din Israel să fie luate de soții de către bărbați din tribul Binyamin. Aici este vorba despre povestea cunoscută sub numele de ”Concubina din Giva” în care un grup de bărbați din tribul Binyamin au violat concubina unui bărbat din tribul Levi, ea fiind din tribul Iehuda. Atunci cei din Iehuda le-au declarat război celor din tribul Binyamin, omorându-i aproape pe toți. Au rămas în viață doar vreo 600, populație care nu a mai crescut aproape de loc nici după 300 de ani, atunci când Șaul, unul din membrii tribului a fost încoronat ca primul rege al țării. Atunci au jurat toți ca să nu lase fetele lor să se căsătorească cu băieți din tribul Binyamin. Tot atunci au hotărât membrii tribului să răpească în timpul sărbătorii din Șilo pe fetele care veneau să danseze. După Midraș asta s-a întâmplat de Tu beAv.
A treia întâmplare se petrece cu sute de ani mai târziu, în timpul domniei primului rege al regatului din nord – Israel, care a fost fondat după moartea regelui Șlomo. În urma unei revolte contra regelui Rehavam, fiul lui Șlomo, din cauza taxelor enorme, triburile din nord s-au despărțit și au fondat un regat numindu-l pe Yerovam, din tribul Efraim, rege. El a fost un rege rău care a introdus obiceiuri păgâne, mai ales așa numitul „cult al vițeilor de aur”. Ca să fie sigur că populația nu va fi influențată de cei din regatul din sud, a închis drumurile spre Ierușalaim și a pus gărzi ca oamenii să nu poată să facă pelerinaje la Ierușalaim. Ordinul a fost anulat cu două sute de ani mai târziu de ultimul rege al regatului Israel, Hoșea Ben Ela, înainte ca poporul să fie expulzat de Asirieni. După cum am citit în Talmud el a anulat în timpul celor 9 ani de domnie ordinul lui Ierovam și a deschia drumurile spre Ierușalaim. Și asta s-a întâmplat de Tu beAv.
Toate întâmplările acestea au o importanță crucială în unificarea poporului dintr-un grup de triburi într-o națiune. Iar toate aceste fapte s-au petrecut în ziua acesta.
Ultima întâmplare de care vom vorbi și pe care n-am citat-o aici este cea povestită de Rav Matna: ”Ziua în care au fost înmormântați morții din Beitar”. Să ne amintim despre ce este vorba. Perioada este mult după Tora și Tanach și chiar după distrugerea celui de al doilea Templu. Este vorba despre ”revolta lui Bar Kohva” în anii 132-134, 60 de ani după distrugerea templului. Acesta a fost ultima scurtă perioadă de independență a poporului evreu până în anul 1948. Revolta a fost o catastrofă și romanii, cu imperatorul lor, Adrianus, au recucerit Palestina și au înființat în Ierușalaim orașul păgân Ilia Capitolina. Ultimul bastion de apărare a evreilor a fost orașul Beitar lângă Ierușalaim. După un atac lung, care a dus la îmfometarea populației, Beitar a fost cucerită și majoritatea populației măcelărită. După Talmud acesta s-a întâmplat de Tișa beAv. Data se potrivește cu ce au scris scriitorii romani și episcopul din Keisaria, Eusebiu, care a trăit în secolul al patrulea: luna August. Romanii nu i-au lăsati pe evrei să-și îngroape morții. Soarta acestor morți ar fi fost să nu își găsească locul de veci niciodată. Dar s-a întâmplat o minune, iar Rav Matna ne spune că tot de un Tu beAv li s-a dat voie evreilor să-și îngroape morții. Asta s-a întâmplat după moartea lui Adrianus, în 138, mulți ani după ce evreii au rămas neînmormântați , dar Talmudul spune că trupurile lor nu miroseau și au rămas întregi, așa că au putut fi înmormântate. De asta și din mai multe cauze s-a stabilit binecuvântarea ”Hatov vehameitiv” spusă de Rav Matna:
Asta a fost hotărârea din Yavne de a adăuga ”Hatov vehameitiv” la Birkt Hamazon (binecuvântarea de după masă). Explicația semnificației este următoarea: ”Rege cel bun, care faci bine tuturor. El ne-a împărtășit, ne împărtășește și ne va milostivi în veci cu har dragoste și îndurare.”
Până când n-a căzut Beitar mai era o speranță căva veni curând Geula (mântuirea). Beitar a fost ca o a doua cădere a Ierușalaimului. Dar din cauză că morții au fost în sfârșit înmormântați, au văzut Hazal în acesta un semn că Hakadoș Baruch Hu (Atotsfântul Binecuvântat fie El) nu ne-a părăsit nici după distrugerea Templului. Și asta face ca ziua de Tu beAv să fie o zi de veselie ”Iom simha”, ”Iom Tov”, o sărbătoare.