Ziua de Șabat este o zi sacră, destinată odihnei și desfătării. Cum procedăm când o zi de post cade chiar de Șabat? Nu toate posturile sunt la fel.

Iom Kipur, deși postim și chiar plângem, este totuși o zi de mare bucurie. Ziua în care HAȘEM ne deschide inima spre căință, în care căința noastră este bine primită și păcatele de care ne-am căit HAȘEM le iartă. Ziua în care reușim să ne apropiem cel mai mult de HAȘEM, ziua în care ne asemuim chiar cu îngerii. Așa cum îngerii nu au nevoie de mâncare și de băutură nu avem nici noi. Un astfel de post poate fi ținut fără doar și poate în ziua de Șabat.

De Tișa beAv retrăim în fiecare an cataclismul care ne marchează existența până astăzi, distrugerea Templului de la Ierusalim. În această tristă zi s-a închis poarta prin care urcau rugăciunile noastre către HAȘEM și prin care HAȘEM revărsa asupra noastră înțelepciunea și belșugul. În fiecare an De Tișa beAv ne amintim că această poartă a fost odată deschisă, jelim închiderea ei și ne rugăm ca ea să se redeschidă cât mai curând. Jelirea pierderii este chiar sămânța speranței.

Postul și jelirea de Tișa beAv nu sunt potrivite pentru ziua de Șabat. La fel nici veselia sărbătorii de Purim. Când cade Purim într-o zi de Șabat, îl sărbătorim mai devreme. Când cade Tișa beAv de Șabat îl amânăm. Necazul poate să mai aștepte. Cine știe? S-ar putea ca între timp să primim vestea că Al Treilea Templu a coborât din cer și nu va mai fi nevoie să postim.

*******

Când se termină o zi și începe ziua următoare? Cândva între apusul soarelui și lăsatul nopții, dar nu știm momentul exact. De aceea respectăm restricțiile zilei de Șabat de vineri înainte de apusul soarelui până sâmbătă la lăsatul nopții.

Dar cum procedăm atunci când după Șabat urmează postul de Tișa beAv? În intervalul dintre apusul soarelui și lăsatul nopții nu știm dacă e încă Șabat sau e deja post. Pentru eventualitatea că ar fi deja post încetăm să mâncăm și să bem de la apusul soarelui. Faptul că timp de o oră nu mâncăm și nu bem nu este încă o manifestare a postului. Parohet-ul îl scoatem numai după lăsatul nopții. Atunci stingem mare parte din lumini, ne descălțăm (dacă am venit la sinagogă în pantofi care nu sunt de piele, nu este nevoie), ne așezăm pe pământ (sau pe un scăunel cu o înălțime sub 24 cm.) și începem pe un ton de jelire rugăciunea de seară urmată de cartea Eiha (Plângerile profetului Irmiahu/Ieremia) și Kinot (poeme liturgice de jelire).

******

Cum facem cu Havdala? La lăsatul nopții, când e timpul să facem Havdala, e deja post și nu mai putem bea vinul.

Pentru a înțelege procedura suntem nevoiți să” despicăm firul în patru”. Partea centrală din Havdala este separarea dintre sacru și profan, dintre Șabat și zilele săptămânii precedată de binecuvântarea pentru vin. Aceasta poate fi amânată la nevoie până marți. În cazul în care postul de Tișa beAv cade într-o zi de duminică rostim aceste binecuvântări duminică seara, imediat după ieșirea din post. Deoarece la ieșirea din post nu ne aflăm în sinagogă s-ar putea să nu avem la îndemână vin. De aceea amintesc că la nevoie Havdala se poate face și pe un pahar de bere, doar că atunci în locul binecuvântării pentru vin se rostește binecuvântarea pentru bere „șehakol nihia bidvaro”.

Acestei părți centrale au fost adăugate elemente specifice momentului ieșirii din Șabat: binecuvântarea pentru mirodenii pentru a consola sufletul pentru tristețea despărțirii de Șabat și binecuvântarea pe lumină, în amintirea faptului că primul om, Adam, a scos focul din pietre după ieșirea primului Șabat. Aceste binecuvântări, dacă nu au fost rostite până în zorii zilei de duminică nu vor mai fi rostite. De aceea, binecuvântarea pentru mirodenii nu o rostim de loc, iar binecuvântarea pentru lumină o rostim imediat după rugăciunea de Arvit din noaptea de post.

*******

Postul de Tișa beAv a fost statornicit pentru cei sănătoși și voinici. Cei cu o sănătate firavă, cu atât mai mult cei care iau medicamente pentru tratarea unei afecțiuni acute sau cronice, nu au voie să postească.

*******

Jelirea de Tișa beAv nu este un act pasiv de resemnare. Ea este manifestul refuzului nostru de a ne complace în situația în care ne aflăm. Ea este cea care, mai mult decât orice, sădește în inimile noastre speranța veniri lui Mesia și a reclădirii Templului de la Ierusalim, Speranța pentru împlinirea grabnică a profeției Ieșaaiahu/Isaia 11:6 Atunci va locui lupul împreună cu oaia... În opinia lui Maimonide aceasta este o pildă pentru oameni care sunt asemeni lupilor care vor trăi atunci în pace cu oameni care sunt asemeni oilor. Atunci se va împlini ibid. 11:9 Nu se va face nici un rău și nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoașterea lui HAȘEM, ca fundul mării de apele care-l acopăr.