Tețave 5776
Pericopa acestei săptămâni (Exod 27:2 – 30:10) este unul dintre acele fragmente din Tora care, la o primă privire, pot părea plictisitoare. Ba chiar mai mult, complet inutile pentru zilele noastre, căci ea este dedicată mai întâi confecționării veșmintelor pentru cohanimi (preoți), apoi consacrării lui Aharon și a celor patru fii ai săi ca preoți, dedicați îndeplinirii ritualului din Mișkan (Templul portabil), precum și numeroase instrucțiuni referitoare la acest ritual.
Cum spuneam, lucruri care nu mai sunt de actualitate de aproape 2000 de ani.
Și totuși, așa cum am mai spus-o, Tora este o Tora a vieții. Ea este eternă, nu numai prin faptul că există din totdeauna, dar și pentru că ea nu devine perimată, de fapt, niciodată. Pentru că, dincolo de sensul aparent al cuvintelor, dincolo de povestea imediată, ea ne vorbește despre nenumărate alte lucruri.
Cum spuneam, ni se vorbește despre confecționarea hainelor preoțești. Mai mult, primele haine pe care urmau să le poarte primii preoți. Haine somptuoase, elegante, alcătuite din materiale prețioase, și ale căror fiecare detaliu avea semnificația sa profundă. Veșminte destinate să sublinieze respectul și onoarea pe care omul trebuie să i le arate lui Dumnezeu, inclusiv prin modul în care se îmbracă atunci când îl slujește: „Să faci lui Aaron, fratele tău, veșminte sfințite, spre cinste și podoabă[…] Aaron și fiii lui să se îmbrace când vor intra în cortul adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să slujească…” (Exod 28:2, 43)
Desigur, având în vedere cui și pentru ce erau destinate aceste veșminte, inclusiv cine urma să le confecționeze era semnificativ: „Să spui dar, la toți cei iscusiți, pe care i-am umplut de duhul înțelepciunii, să facă lui Aaron veșminte sfințite pentru ziua sfințirii lui, cu care să-Mi slujească.” (Exod 28:3)
… „Cei iscusiți”… normal, căci acele haine trebuiau să fie nu numai de cea mai bună calitate dar, întrucât fiecare element avea semnificația sa, trebuiau să fie executate și cu cea mai mare acuratețe. Dar de ce neapărat D-zeu trebuie să-i umple de „duhul înțelepciunii”? De ce ar trebui ca un bun meseriaș să fie un înțelept? Această înțelepciune face parte neapărat din definirea răspunsului la întrebarea cine trebuie să realizeze acele piese de îmbrăcăminte?
Sau poate în aceste trei cuvinte găsim o a patra indicație referitoare la modul de alcătuire a costumului preoților? Poate este vorba și de cum trebuie ele să fie confecționate: cu un suflet în care dumnezeu a pus o profundă înțelepciune.
Dar despre ce fel de înțelepciune este vorba?
În iudaism există conceptul de kavana – despre intenția cu care o persoană spune anumite lucruri, sau îndeplinește anumite fapte, mai ales când este vorba despre îndeplinirea unor mițvot – a unor porunci. Iar înțelepții noștri ne învață că această intenție este esențială în astfel de situații, că nu este doar un simplu act mecanic, ci că omul înțelege că este de datoria sa să realizeze o anumită faptă.
Și iată că, astfel, pericopa noastră nu mai pare deloc perimată, ci, dimpotrivă, extrem de actuală. Pentru că dăinuirea iudaismului, mai mult, înflorirea sa permanentă se datorează exact acestui sentiment al datoriei care provine din intenție.
Intenția de a veni la sinagogă, pentru a asigura minian-ul necesar pentru rostirea kadiș-ului, și astfel de a ajuta la consolarea celor care își plâng morții. Intenția de a îți aduce copii la programele de educație, pentru a duce mai departe, către generația următoare, iudaismul.
Până și intenția de a veni în această seară la sinagogă pentru a asculta câteva cuvinte despre fragmentul săptămânal din Tora, și astfel de a o păstra ca un text viu, ca o Tora a vieții!
Șabat șalom u’mevorah – Să aveți parte de un Șabat cu pace, binecuvântare și cu multe intenții bune!
Intentia,da, ea conteaza in toate ce le faci…