Despre samavolnicie și dăruire în pericopa Noah
Și a luat aminte HAȘEM de Noah și de toate fiarele și de toate dobitoacele care erau cu el în arcă și a adus HAȘEM un vânt asupra pământului și s-au liniștit apele. (Bereșit/ Geneza 8:1) Uzuală este traducerea ”și-a adus aminte”, ca și cum la mijloc ar fi fost o perioadă de uitare. De aceea prefer să traduc ”a luat aminte” pentru a arăta că HAȘEM doar și-a îndepărtat privirea, dar niciodată nu l-a uitat pe Noah. Acesta este primul dintr-un șir de versete pe care le rostim în cadrul rugăciunii de Musaf de de Roș Hașana. Le rostim pentru a ne întări credința că oricât ne-am simți de părăsiți, HAȘEM a fost, este și va fi întotdeauna alături de fiecare din noi. Niciun pământean nu s-a simțit vreodată mai părăsit decât Noah. O lume întreagă, dezbinată și samavolnică, a pierit acoperită de apele potopului. Au rămas doar Noah, … Citește mai departe…