Cine se va urca pe muntele lui HAȘEM și cine va sălășui în lăcașul Lui cel sfânt? (Tehilim/Psalmi 24:3)

În ziua de Iom Kipur ”am urcat pe muntele lui HAȘEM”. Ne-am dorit cu sinceritate, să participăm mai des la rugăciuni, să fim mai îngăduitori cu cei din jur, să fim mai apropiați de HAȘEM. Așa a fost și anul trecut. Știm câte din aceste dorințe am reușit să le și împlinim. Ce putem face pentru ca anul acesta să avem mai mult succes?

De ce oare ne-a fost atât de greu ”să sălășuim în lăcașul Lui cel sfânt”? Am muncit din greu și nu am avut timpul sau am fost deja prea obosiți pentru a mai veni la sinagogă. Cu timpul acesta a devenit un obicei și chiar atunci când puteam nu am mai venit.

Greu de înțeles. Cel care muncește pentru a-și întreține familia sau chiar pe sine însuși face o Mițva. Găsim în Talmud că muncitorilor li se face rabat la rugăciuni. Ei nu au obligația să vină la sinagogă. Rugăciunea și-o pot face oriunde s-ar afla, chiar pe un acoperiș sau în coroana unui copac. Cum se face că împlinirea unei porunci ne îndepărtează de HAȘEM?

Nu munca în sine ne îndepărtează, ci faptul că muncim prea mult. Trăim cu convingerea cum că nu putem fi fericiți dacă nu avem cel puțin un doctorat, o vilă cu piscină, o mașină de sport și câte și mai câte. În speranța de a le dobândi muncim și muncim și tot muncim. Pentru cele sfinte nu ne mai rămâne nici timp și nici putere.

Cum ne lepădăm de acest nărav? Răspunsul ni-l dă chiar sărbătoarea care urmează: Sukot. Deși vremea e deja destul de rece, ieșim din casă și, dacă e deja prea frig pentru a dormi acolo, cel puțin mesele le luăm în această colibă acoperită cu stuf pe care o numim Suka. Ea ne amintește de cei patruzeci de ani de pribegie ai strămoșilor noștri în deșert. Deși condițiile sunt departe de a fi confortabile, Sukot este numită în rugăciune Zman Simhatenu Sărbătoarea Bucuriei. Acesta nu e doar un titlu ci o realitate. În ciuda condițiilor precare, chiar reușim să fim plini de bucurie când ne adunăm și cântăm în Suka.

Sărbătoarea de Sukot ne învață lecție de viață. Avem nevoie de bani pentru a ne asigura existența. Mai mulți bani nu înseamnă însă neapărat mai multă fericire. Dacă vom ști când să muncim și când să ne oprim din muncă, ne va fi mai ușor ”să sălășuim în lăcașul Lui cel sfânt”