Toate sărbătorile sunt ocazii de bucurie, dar numai Sukot este numită Zman Simhatenu, Timpul Bucuriei Noastre. Bucuria împlinirii unui ciclu. Ploile au dat viață pământului, roadele au crescut, le-am cules, le-am lăsat pe câmp să se usuce și înainte de venirea ploilor le-am adunat în hambar. Truda anului s-a încheiat. Hambrele sunt pline cu hrana pentru anul ce vine.

Cât timp trudim nu avem timp de gânduri negre. În zi de sărbătoare, când dăm la o parte grijile de zi de zi, încearcă să ni se se strecoare în suflet grija  viitorului. Fără cuvinte ne frământă întrebarea dacă sănătatea și bunăstarea de care ne-am bucurat până acum ne vom bucura de ele și în viitor sau…? Cine știe?

Un gând nu poate fi înfrânt decât de un gând. Cuvântul deja rostit nu mai are destulă putere. Când luăm în mână  Etrog-ul, chitra cu pereții groși și ”încăperi ” mici asemeni inimii, ca și cum am spune: ”În cinstea Ta ridicăm un simbol al inimii. Fă ca inima să ne fie sănătoasă!”. Când luăm în mână Lulav-ul, frunza de palmier care încă nu s-a deschis, lungă și suplă ca și cum am spune: ”În cinstea Ta ridicăm un simbol al coloanei vertebrale. Fă să avem și noi o coloană sănătoasă!”.  Hadas, mirtul ale cărui frunză seamănă cu ochiul este o rugăciune pentru sănătatea ochilor, iar Arava cu frunza prelungită asemeni buzelor pentru sănătatea gurii. Mănunchiul este fără cuvinte o rugăciune pentru sănătatea întregului trup.

Toate cele patru dar mai ales salcia au nevoie de apă. Când le ridicăm ca și cum am spune: ”Cât de frumoase și bine mirositoare sunt creațiile Tale. Dă-le apă ca să nu piară pentru ca Tu să fi slăvit și atunci vom avea și noi belșug!”

În legăturile apropiate gesturile iau de multe ori locul cuvintelor.