Șofarul ca simbol
În vremurile noastre un Șofar se cumpără de la magazinul de obiecte de cult.
În vremurile vechi, pe lângă rolul său sacru, Șofarul era goarna care suna deșteptarea sau alarma, toba care aduna târgoveții să asculte decretul venit de la stăpânire, trâmbița de la ceremonia de încoronare, iar la nevoie era folosit să tragă o gură de apă dintr-un pârâu.
„Sună oare Șofarul în cetate fără ca poporul să se înspăimânte?” întreabă profetul Amos (3:6). Când auzim Șofarul în ziua de Roș Hașana, nu vrăjmașii ne înspăimântă și nu pentru apărarea cetății ne pregătim. Ne pregătim cu fapte bune pentru judecata ce vine. Trei cărți se deschid. Ne rugăm să fim înscriși în Cartea Celor Vii.
Când s-au adunat strămoșii noștri la poalele muntelui Sinai pentru a primi Tora, decretul pe care l-a dat D-zeu lor și nouă pentru a ne îndruma pe căi drepte, a răsunat Șofarul, precum scrie în Șmot/ Exodul (19:16) „A treia zi dimineața au fost tunete, fulgere și un nor gros pe munte, și glasul Șofarului a răsunat cu putere, și tot poporul din tabără s-a cutremurat.”
Cu toții ne dorim să îndeplinim poruncile Torei. Câteodată reușim, câteodată mai puțin. Dacă ne-am dori mai tare, dacă ne-am strădui mai mult, am reuși mai des. De Roș Hașana ne angajăm să ne străduim mai mult. Din prețuire față de acest angajament, înțelepții Israelului îl numesc „încoronarea lui D-zeu”. Precum la încoronarea unui monarh (nu monarhii supuși legilor pe care îi avem în zilele noastre) supușii se angajează să-i îndeplinească poruncile, la fel și noi, când ne angajăm să îndeplinim poruncile divine îl încoronăm pe D-zeu asupra noastră. Sunetul Șofarului din ziua de Roș Hașana este sunetul trâmbiței din ceremonia de încoronare.
De ce oare ne este atât de greu să îndeplinim poruncile Torei? Fiecare din noi poartă adânc în inimă o încâlceală de porniri iraționale, absurde, malefice și perverse. Orice faptă bună am dori să facem, ele ne stau în cale. Așteptăm cu nerăbdare clipa în care D-zeu le va înlătura, precum ne-a promis prin cuvintele profetului Iehezkel/ Ezechiel (36:26) „… voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne.” Atunci se vor îndeplini și spusele profetului Ieșaaiahu/ Isaia (27:13): „Și în ziua aceea se va sufla din Șofarul cel mare, și vor veni cei din pierduți din țara Asiriei și cei surghiuniți din țara Egiptului, și se vor închina înaintea Domnului pe Muntele cel Sfânt în Ierusalim.” Atunci va îndeplini D-zeu ruga noastră din zilele de Roș Hașana și Iom Kipur: „… și se vor teme de Tine toate făpturile, și se vor pleca înaintea Ta toate creaturile, și se vor uni cu toții spre a-Ți îndeplini voia din tot sufletul”
Atunci va răsuna sunetul Șofarului care vestește încoronarea lui D-zeu asupra întregii Creații.
Comments
Șofarul ca simbol — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>