Cel care din curiozitate vă răsfoi Luahul va găsi din data de 22 Elul (6 septembrie) până în data de 29 Elul (13 septembrie) cuvântul „Slihot”. Acesta este pluralul cuvântului „Sliha” pe care dicționarele îl traduc „scuză”, „iertare” și e folosit pentru a denumi rugăciunea de căință care se rostește în ultimele zile înainte de Roș Hașana și între Roș Hașana și Iom Kipur.
Ora cea mai potrivită pentru a rosti această rugăciune este între miezul nopții și zorii zilei. Când străzile erau cele mai pustii și somnul cel mai dulce, slujbașii treceau din casă în casă și cu vorbe blânde îndemnau evreii să se scoale. Astăzi ceasul deșteptător le-a luat locul. Spre lăcașurile de cult se îndreaptă, atenți să nu tulbure somnul vecinilor, familii întregi. După ce toți s-au adunat începe rugăciunea cu melodia ei veche, tânguitoare, înălțătoare.
Fiecare citește aplecat, în șoaptă, ca pentru sine însuși, o listă de păcate. Primul păcat începe cu litera Alef, al doilea cu Bet, până la sfârșitul alfabetului. Numai cu litera Tav încep două păcate. Ca și cum ar spune: Să nu crezi că ai terminat. Cu fiecare păcat, un pumn în piept. Ca și cum și-ar reproșa inimii: Tu m-ai făcut să râvnesc, tu m-ai făcut să păcătuiesc.
Păcatele sunt citite fără grabă. Pumnii în piept încetinesc și ei ritmul. Jumătate treji, jumătate visând, gândurile ies de sub control. Ele se îndreaptă ca de la sine spre acele păcate pe care tot anul le ascundem chiar de noi înșine. Lista este de fiecare dată aceeași. Gândurile însă zboară de fiecare dată în altă parte.
Momentele de vârf sunt cele în care rostim cu toții în picioare cu voce tare așa zisele „Cele 13 Atribute Divine”. Le numim atribute din lipsa unui cuvânt mai bun. Un atribut descrie o însușire. HAȘEM nu are însușiri. El se poartă cu milă nu pentru că ar fi milostiv din fire, ci doar alege fără nici un fel de constrângere să pășească pe calea milei.
„Doamne, Doamne, Dumnezeu Milos şi Bun, Încet la mânie şi Mare în Bunăvoinţă şi Adevăr. Binevoitor cu mii de generaţii, Iertător de vină, greşeală şi păcat, Cel Care Purifică. Iartă păcatele noastre şi greşelile noastre şi vinile noastre!” rostim cu toții. E doar o invocare. Rugăciunea se subînțelege. Mai presus de toate este un imbold pentru fiecare din noi să-și îmbunătățească faptele însușindu-și aceste căi.
Fie ruga buzelor noastre primită cu dragoste și să fim cu toții înscriși în cartea celor vii!