În acest articol, voi demonstra că autorul Carţii Ruth foloseşte diferite tipuri de cuvinte simbolice şi mesaje ascunse care îmbogăţesc textul cu un dublu înţeles, revelat şi totodată tainic. Pentru început, în loc de introducere, aş vrea să explic sensul termenului “simbol”. N. Friedman, într-un eseu despre semnificaţia simbolurilor, defineşte simbolul drept un cuvânt sau o frază cu un dublu înţeles:” Ele (simbolurile) ar putea deriva din limbajul figurativ sau literal în care ceea ce este prezentat …înseamnă ceva mai mult sau chiar altceva, cu ajutorul unor similitudini, sugestii sau asocieri.” Aşa cum spunea Y. Tishbi, pentru misticii evrei cea mai mare colecţie de simboluri mistice este Biblia însăşi.

          Cartea Ruth, care face parte din Ketuvim / Scrierile unde nu este prezentată nici o revelaţie, este una dintre cele mai bune exemple de scrieri simbolice. Dacă ţinem cont şi de faptul că tradiţia ne spune că profetul Shmuel / Samuel este autorul acestei cărţi, atunci nu vom fi surprinşi să constatăm aici acelaşi stil literal simbolic din scrierile profeţilor.

Numele oamenilor

Numele individuale sunt cele mai evidente utilizări ale simbolurilor în această carte.  Elimeleh înseamnă ,,fie ca regalitatea să vină la mine” sau ,,Dumnezeu este regele meu”. Ambele înţelesuri sunt posibile, căci Elimeleh făcea parte din tribul lui Iehuda, tribul care deţinea monarhia. Înţelepţii spun că Elimeleh era un om înstărit şi în consecinţă este folosit cuvântul ebraic ,,iş” (lit. ,,om”), care denumeşte de obicei un om cu stare. Numele Naomi derivă din ebraicul ,,naim” (,,plăcut”). Ea este eroina povestirii, împreună cu cele două nurori ale sale.

Cele mai directe nume simbolice sunt cele ale fiilor lui Elimeleh, numiţi Machlon (,,boală”) şi Chilion (,,decimare”).  Cine şi-ar numi astfel copiii? Chiar dacă am traduce aceste nume prin ,,iertare” şi ,,aşteptare”, cel de-al doilea nume pare forţat, iar primul ar trebui să fi fost ,,Mechilon”. Oare chiar acestea au fost numele lor sau autorul le-a modificat pentru a le da o valoare literară sugestivă şi a le transforma în simboluri? Cea de-a doua variantă, adică schimbarea termenilor în simboluri, se bazează pe o opinie talmudică. Acest lucru este confirmat şi în Cartea Cronicilor. La descrierea familiei lui Iehuda, Cartea Cronicilor îi menţionează pe ,,Yokim şi Cozeba şi Yoash şi Saraph care s-au căsătorit cu moabite (femei din ţinutul Moab) şi s-au reîntors la Betlehem” (Cr. I, 4:22).  Au fost Yoash şi Saraph numele adevărate ale celor porecliţi Machlon şi Chilion? Dacă, da au fost numele lor schimbate din motive simbolice?

Rut şi Orpa sunt următoarele nume pe care le vom analiza. Rut acceptă poruncile iar Orpa se îndepărtează de ele.  ,,Orpah” derivă din ,,oref” (,,sptele capului”) iar expresia ,,lefanot oref” înseamnă ,,a întoarce spatele”. Ea i-a întors spatele lui Naomi şi poporului Israel şi s-a reîntors în Moab. Rut îmbrăţişează comandamentele iudaice. Talmudul, în tratatul Bava Batra, spune că numele ei oferă indicii despre faptele sale. Literele ebraice ale cuvântului Rut dau valoarea numerică 606. Dacă la aceasta se adaugă cele 7 legi ale Fiilor lui Noah (Noe), care sunt harăzite întregii omeniri, se ajunge la numărul 613, care corespunde miţvot-urilor (comandamentele iudaice).

Numele locurilor

Familia lui Elimeleh a plecat din Betlehem din cauza unei foamete (Rut 1:1). Ei s-au dus în câmpurile din ţinutul Moab (1:2). Putem lesne observa ironia din acest verset. Ei au părăsit Betlehemul (lit.,,casa pâinii”) în timpul unei foamete, iar acest lucru sugerează cititorului că au făcut o greşeală tragică. Ei au părăsit o casă a pâinii, de fapt un loc de belşug, în timpul unei foamete ca să meargă în câmpurile Moabului. O ,,casă” indică un mediu de viaţă sigur, spre deosebire de ,,un camp”, care este deschis şi neprotejat. În scrierile biblice, câmpul deschis este o imagine care precede adesea o tragedie. Numele Moab nu este de asemenea întâmplător: aceasta este naţiunea care reprezintă opusul ospitalităţii. Talmudul explică faptul că Elimeleh a plecat din Betlehem în timpul foametei pentru ca cerşetorii să nu vină la uşa lui. Acest fel al său de a gândi îl apropie de oamenii din Moab, naţiunea care a refuzat să le dea pâine şi apă israeliţilor care coborau de pe muntele Sinai (Deut. 23:5). Moab este de asemenea o naţiune zămislită printr-un act nefiresc pe care biblia îl numeşte ironic ,,bunătatea” unei naturi greşite (Lev. 20:17). Acesta a fost modul în care a gândit fata lui Lot, care a crezut că nu mai există pe lume nici un alt bărbat şi a rămas gravidă cu tatăl ei (Gen 19:37). Aceştia erau oamenii de care s-a simţit apropiat Elimeleh.

Absenţa numelor

Uneori, cartea omite deliberat anumite nume. Faptul că numele unei persoane sau al unui loc nu este menţionat sugerează că aceştia au fost deposedaţi de identitate şi, în consecinţă, nu au nici o importanţă. Primele cinci versete descriu căderea familiei lui Elimeleh de la un statut înalt la nivelul de venetici într-un pământ străin. Din clipa în care Naomi, Rut şi Orpa au decis să se întoarcă în Betlehem taote lucrurile încep să aibă un trend ascendant: ,, Şi ele s-au ridicat, ea şi nurorile ei, şi au părăsit câmpurile Moabului” (1:4). Putem observa descrierea ascensiunii. Pe măsură ce se apropie de Betlehem, Moabul devine un loc eliminat din memorie: ,,Şi ele au părăsit locul acela în care fuseseră” (1:7). Aceasta este prima dată când nu mai este pomenit numele Moabului. Absenţa intenţionată a numelui sugerează lipsa de importanţă a locului. După ce Ofra îi întoarce spatele soacrei sale, Noemi îi vorbeşte despre ea lui Rut numind-o ,,cumnata ta”, în loc să-i mai pomenească numele (1:15). Lipsa numelor apare şi în alte locuri în Biblie. Cartea Exodului, al cărei nume adevărat în ebraică este ,,Cartea Numelor” (Şemot), divaghează această tematică în primele două capitole. Capitolul 1 ne prezintă în detaliu numele membrilor familiei lui Iacov în drumul lor spre Egipt, dar în Egipt sclavia îi lasă fără nume, fără identitate. Un nou rege (căruia nu i se pomeneşte numele) îl uită pe Iosef (Ex. 1:8) şi vorbeşte poporului său (1:9), fără să fie menţionat numele poporului egiptean. În capitolul 2 apar şi mai multe personaje fără nume. Părinţii lui Moşe (Moise) şi sora lui nu poartă încă nici un nume (2:1). Şi nici fata faraonului (2:5). Numai după ce Moşe este salvat de fiica Faraonului el este menţionat cu numele lui (Ex. 2:10).

Termeni care se găsesc în alte versete biblice     

Uneori, anumiţi termeni sunt folosiţi în locuri diferite şi ajung să denote idei similare, conferind importanţă comparaţiei lor. Termenul ,,vetakum” – ,, şi ei s-au sculat / s-au ridicat” este folosit aici pentru a sugera părăsirea câmpurilor Moabului. În Geneza 23:17-18, câmpul lui Efron şi peştera care exista acolo s-au ,,sculat”/ ,,ridicat” în sensul figurativ, ca şi când ar fi vrut să fie cumpărate de Abraham. Conceptul unui camp care este ridicat sau ascende este unul deosebit de semnificativ, aşa cum am mai menţionat înainte, fiindcă un camp gol anticipează de obicei o tragedie în literature biblică. Un alt termen şi mai semnificativ folosit în Cartea Rut este ,,pakod” (1:6), care denumeşte un act de mântuire făcut din mila Divină.

Există similarităţi semnificative între Cartea lui Samuel şi Cartea Rut. Deşi aceste similarităţi ar necesita o cercetare mai amănunţită, mă voi limita doar la anumiţi termeni comuni folosiţi în Cartea Rut şi Cartea lui Samuel, care au fost atribuiţi profetului Samuel. Cea mai evidentă expresie de acest fel este ,,vezot lifanim b-Israel”, care se găseşte doar în două locuri în Biblie: ,,Acesta era obiceiul cândva în Israel, pentru a încheia o răscumpărare, sau un schimb de produse, or pentru a încheia o vânzare, unul îşi scotea pantoful şi îl dădea semenului său” (Rut 4:7) şi ,,A fost odată, cândva, în Israel… (I Sam. 9:9).

O altă expresie specifică ambelor cărţi este jurîmântul lui Rut: ,,Aceasta este ceea ce Dumnezeu o să îmi facă mie şi multe altele (dacă îmi voi încălca jurământul)” (Rut 1:17).  Şi aceasta, de asemenea, se găseşte în Samuel: ,,Aceasta este ceea ce Dumnezeu o să-i facă lui Ionatan şi multe altele” (Sam 20:13 şi 25:22).

În plus, sunt termeni care se încarcă de semnificaţii suplimentare atunci când sunt comparaţi cu cei din Cartea lui Samuel.  De exemplu, atunci când Boaz o vede pe Rut pentru prima dată, el întreabă: ,,Cui aparţine această fată?” (Rut 2:5). Aceasta parafrazează o întrebare similară despre urmaşul lui Rut, David. După ce David îl învinge pe Goliat, Saul întreabă: ,,Cui aparţine acest tânăr?” şi ,,Cui aparţine acest băiat?”.  (I Sam. 17:56, 57).  Aceste întrebări legate de legăturile familiale sunt asemănătoare în ambele cazuri. Puterea comparaţiei constă în câteva aspecte: cuvintele similare, relaţiile de familie dintre Rut şi David şi prezenţa unui înţeles ascuns.  La urma urmei, Saul ştia cine este David. El deja îi oferise lui David sabia sa ca să lupte cu ea împotriva lui Goliat.  Întrebarea este o încercare de a înţelege ce îl face unic pe acest om şi cum de a reuşit el să săvârşească o asemenea faptă. În întrebarea adresată de Boaz lui Rut, de asemenea, el cercetează legăturile familiale pentru a vedea dacă nu cumva această femeie a ajuns întâmpălător pe câmpul său şi a provocat o asemenea învolburare. Atunci el descoperă că de fapt face parte din familie.

Simboluri mistice

Până acum, în acest articol s-au prezentat metafore şi simboluri dinn punct de vedere al înţelegerii mesajului derivat din text. Chiar şi aşa, aş dori să menţionez o formă neobişnuită de simbolism discutată în literatura zoharică (lucrările de Cabala). Lucrarea ,,Tikunei Zohar” sugerează faptul că Cartea Rut conţine sensuri ascunse, mesianice. Aici avem de-a face mai mult cu o interpretare mistico-alegorică decât cu una simbolică. Ca şi în alte lucrări legate de Zohar, autorul caută frazele ambigue pentru a-şi susţine opinia. Versetul care aproape că cerşeşte această dublă interpretare  este fraze despre ,,răscumpărare/ mântuire şi încheierea unui schimb de produse” (4:7), care se referă în mod ostentativ la un obicei privind încheierea achiziţiilor. Totuşi, putem traduce aceastză frază ca una despre ,,răscumpărare şi cel care va săvârşi aceasta”. Tikunei Zohar atrage atenţia asupra unei părţi caudate din povestirea lui Rut şi o reinterpretează. În 3:15, după ce Boaz este şocat să vadă o femeie tânără întinsă pe jos lângă grămada lui de spice, realizează că Rut vrea o căsătorie cu el conform legii leviratului, el fiind ruda cea mai apropiată a decedatului. El îi spune să aştepte până dimineaţa. Apoi el îi dă ,,şase orzuri”, ceea ce înseamnă literal şase snopuri de orz. Comentatorii explică faptul că este vorba de şase măsuri de orz, dar folosirea termenilor este una neobişnuită. Talmudul vede în această expresie o trimitere la 6 urmaşi importanţi ai lui Rut: David, Maşiah (Mesia care va veni), Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria”. Dar Tikunei Zohar consideră că cele 6 măsuri de orz sugerează 6000 de ani de istorie.

          Boaz îi spune lui Rut că deşi căsătoria lor va aduce răscumpărarea (un joc de cuvinte care trimite la căsătoriile conform legii leviratului), acest lucru nu se poate întâmpla până dimineaţă; aceasta este ,,dimineaţa” celui de-al Şaselea Mileniu, care înseamnă ultimii lui 500 de ani. Atunci, regele messianic, un descendent al lui Rut, va apărea. Deşi acest tip de midraş omiletic pare să fie bazat pe extrase scoase din context, argumentul este acela că întreaga Carte Rut este o metaforă a timpurilor mesianice. Acest lucru este similar cu modul rabinic de interpretare a Cântării Cântărilor drept o metaforă a iubirii lui Dumnezeu pentru poporul Israel.

Mesaje ascunse       

Cartea Rut este plină de ironie, înţelesuri cu două tăişuri, dramă şi chiar umor. Voi da doar câteva exemple din capitolul 1 şi capitolul 2. În capitolul 1 este o discuţie de taină între Naomi şi nurorile ei. Ea vrea ca ele să vină cu dânsa. La urma urmei, ele sunt singura familie care i-a mai rămas, dar ea ştie că societatea din Betlehem nu acceptă străinii şi mai ales femeile Moabite (aşa cum este evident din capitolul 4:6).  Ea nu poate să spună acest lucru direct aşa că sugerează acest fapt printr-o afirmaţie ironică: ,,Întoarceţi-mi spatele, plecaţi, fetele mele, căci sunt prea bătrână ca să mai am un soţ. Căci şi dacă ar mai fi existat speranţă (pentru căsătorie) sau aş mai fi avut cum să rămân gravidă şi să am copii în seara aceasta, aţi aştepta voi până ar creşte mari?” (1:12-13). De ce nurorile ei ar trebui să aştepte ca ea să producă soţi pentru ele? Evident, Naomi ştie cât de dificil va fi pentru ele să se recăsătorească în Betlehem. Orpa înţelege mesajul şi se reîntoarce acasă. Rut rămâne legată de Naomi.

În capitolul 2 apare o descriere umoristică a modului în care Rut nu înţelege cultura iudaică: ,,Şi ea a mers la camp şi strângea spicele în urma secerătorilor” (2:3). Secerătorii sunt un termen la masculine. Se pare că Rut, care nu era obişnuită cu regulile evreieşti ale modestiei, strângea spicele din spatele secerătorilor bărbaţi. Se vede că, din decenţă, nimeni nu i-a făcut observaţie. Boaz a venit din oraş şi observând evenimentul curios a întrebat imediat: ,,Cui âi aparţine această fată?” (2:6). Secerătorul, probabil ruşint de situaţie, încercând să se scuze că a permis acest lucru spune: ,,este o fată moabită care a venit cu Naomi din câmpurile Moabului”, adică, parafrazând: ,, este o străină, aşa că evident nu ştie cum să se comporte”.  Iar Boaz, în mod diplomatic, îi spune acesteia că trebuie să meargă în secţiunea rezervată secerptoarelor femei.  Rut nu a înţeles mesajul şi a crezut că este doar amabil şi îi spune doar că poate să culeagă de pe câmpul lui. Între timp, Boaz le spune secerătorilor să păstreze distanţa faţă de ea (2:9) şi să nu o facă de ruşine dacă continuă să secere printre ei (2:15). Când Rut ajunge acasă , tot nu îşi dă seama de cea a făcut. După care îi spune păţania lui Naomi. Naomi, familiarizată cu obiceiurile iudaice, înţelge greşeala lui Rut şi îi explică faptul că ar fi trebuit să ste în grupul secerătoarelor femei.

În concluzie, literatura biblică precum cartea Rut este, evident, o poveste. Are o importanţă majoră modul cum citeşte cineva povestea şi cum caută sensurile simbolice care diferenţiază literature biblică de alte povestiri. Acest articol este doar un început. Sunt necesare mult mai multe cercetări asupra Cărţii Rut şi a literaturii biblice în general pentru a găsi sensurile ascunse ale simbolurilor.