Sefirat HaOmer este pentru evrei o mițva din Tora. Trebuie numărată fiecare zi începând cu a doua zi de Pesah timp de 49 de zile, iar ziua a 50-a este sărbătoarea de Șavuot, care înseamnă săptămâni, adică 7 săptămâni pe care noi le numărăm. Perioada  în care noi numărăm se numește perioada de Omer. Sursa o găsim în două versete din Tora:

Să numărați din ziua de după Șabat, din ziua în care ați adus ofranda de Omer care este legănată să fie șapte săptămâni complete până în ziua de după cea de-a șaptea săptămână, să numătați cincizeci de zile …(Șmot/ Exodul 23:15,16) Șapte săptămâni să-ți numeri;

De când va începe secerișul în rod să începi să numeri șapte săptămâni. (Dvarim/Deuteronom 16:9).    

Ce înseamnă” ziua de după Șabat”

Numărătoarea începe din momentul în care se făcea în Templu jertfa de Omer Hatnufa, care era a doua zi de Pesah sau ”ziua de după Șabat,” după cum este scris în Tora, în 16 Nisan. Din momentul în care se făcea jertfa asta în Templu se putea mânca din recolta nouă a anului. Ultima zi de numărare este 5 Sivan seara, adică ajunul sărbătoarii de Șavuot.

În primul rând trebuie să înțelegem ce înseamnă ziua de după Șabat. În timpul celui de al doilea Templu grupul numit Saduchei (Țedukim) și cei numiți Baitusim  care negau existența Torei Orale și recunoșteau numai  Tora scrisă  au înțeles că se referă ziua de după Șabatul de Pesah (câteodată este sărbătoarea înseși, dar de multe ori nu) și în nici un caz ziua de după  sărbătoare cum au înțeles Fariseii (Prușim) care au mers după Tora Orală, care spune că Șabat în acest verset înseamnă Yom Tov, sărbătoare, adică prima zi de Pesah. Asta înseamnă că aici Șabat nu înseamnă a șaptea zi a săptămânii, ci înseamnă o zi de Șabaton, de odihnă și nu de muncă, ca și în expresia despre Yom Kipur Șabat Șabaton (Vaikra/ Levitic 23:32), care poate să cadă și în alte zile decât în a șaptea zi a săptămânii. Controversa aceasta o întâlnim și în Talmud, tractatul Menahot 65b. În discuție este respinsă ideea Saducheilor și acceptată cea a Fariseilor. Și așa reiese că sărbătoarea de Șavuot este într-o dată fixă, 6 Sivan, doar ziua săptămânii se schimbă. În schimb după ideea Saducheilor și Baitusimilor Șavuot nu are o dată fixă, fiindcă numărătoarea începe pe date diferite, după cum cade Șabatul de Pesah, dar fiindcă începeau numărătoarea din prima duminică de Pesah o terminau  întotdeauna  duminică, dar la date diferite. Și așa procedează și creștinii cu sărbătoarea de Rusalii. Și astăzi mai există  grupuri de evrei  care numără așa, cum este, spre exemplu  secta de Karaim, ai cărei adepți  cred numai în Tanachul scris (adică Tora, Profeți și Scripturi).

Ca să înțelegem mai bine problema asta, trebuie să știm că Hag HaȘavout nu are o dată scrisă în Tora, cu excepția specificării lunii, care este, în acest caz, luna a treia, adică Sivan. Data a fost stabilită prin numărarea celor 50 de zile. În Talmud apare o controversă: dacă Primirea Torei a fost de 5,6, sau 7 Sivan. Problema s-a născut din situația că, pe vremea aceea, spre deosebire de azi, numărul zilele lunilor nu era fix,  numărul lor putând fi  de 29 sau 30 de zile. Roș Hodeș se stabilea prin observarea lunii și nu era fixat. Astăzi numărul zilelor este riguros  fixat, Nisan are întotdeauna 30 de zile și Iyyar are întotdeauna  29 de zile, așa că Șavuot cade întotdeauna de 6 Sivan.

Semnificația numărării de Omer

• Ca de obicei avem multe variante ale unor posibile semnificații. Vă dau numai câteva dintre ele: Numărătoarea semnifică o anumită evaluare a pregătirii pentru Primirea Torei. Exprimă credința populară  potrivit căreia evreii,  când așteptau să primească Tora, erau încă impuri, dar au reușit în zilele astea puțin câte puțin să urce pe o scară,  zi de zi câte o treaptă, ca să se apropie de ziua acesta mai purificați.
• Semnificații La începutul primăverii, adică de sărbătoarea de Pesah, începe secerișul orzului (Șmot/ Exodul 9:31) din care se aduce jertfa de Omer. De Șavuot începe secerișul grâului (Șmot/ Exodul 34:22) care se coace  mai târziu.  Din primele lui roade se aducea jertfa de Ștei Halehem, care se făcea hameț. Perioada  între Pesah și Șavuot este percepută ca o  trecere de la mâncarea simplă și mai grosolană potrivită săracilor la o mâncare mai fină de a claselor mijlocii și superioare. Perioada de Omer semnifică, deci,  aspirația omenească de a mânca pâine  de calitate superioară din recolta nouă a anului.
• Mai sunt și alte multe explicații agricole. De exemplu, din cauza activităților agricole intense exista pericolul ca oamenii să uite că vine sărbătoarea de Ș Numărarea zilnică făcută de fiecare separat ne ferește de amnezie și ne amintește exact când va fi sărbătoarea de Șavuot.
• Mai era și frica țăranului ca recolta să fie nereușită, și de asta este legată și ziua de Lag (33) BaOmer. Dar de ea ne vom ocupa în curând, atunci când ne vom apropia de data asta.

Cum se numără după Halacha

Sunt multe controverse despre cum trebuie făcută numărarea. În Talmud tratatul Menahot 66a ne spune marele Amora (unul din înțelepții din perioada 200-500 EN care ne-au învățat Tora Orală prin Talmud și Midraș)  Abayei  (în jurul anului 300 EN) că ”este mițva să numărăm zile și este și mițva să numărăm săptămâni”. El se bazează pe versetele  (Șmot/ Exodul 23:15,16) Să numărați … să fie șapte săptămâni complete până în ziua de după cea de-a șaptea săptămână, să numătați cincizeci de zile. Alți Amoraim și mai târziu alți înțelepți au propus să se numere numai zile sau numai săptămâni.

Din cauză că mițva este scrisă în Tora la plural Să numărați trebuie să numere fiecare. Se stă în picioare când se numără asemeni rodului la seceriș. Rugăciunea din seara de Șavuot  se face doar la lăsatul nopții pentru a împlini șapte săptămâni complete.

După Cabala fiecare săptămână aparține unuia dintre Sefirot, dar de asta nu ne vom ocupa acum.

Obiceiuri de doliu în zilele de Omer

Când Templul mai exista Sefirat HaOmer era mai mult un eveniment agricol. După distrugerea celui de al doilea Templu, perioada asta a căpătat o formă de doliu în amintirea Templului și în amintirea celor 24,000 de elevi ai lui Rabi Akiva care au murit în perioada asta și era pericol ca Torau pe care ei o păstrau să se piardă dacă Rabi Akiva nu îi învăța pe alți cinci elevi întreaga Tora. Despre toate astea vom vorbi de Lag BaOmer. Cele mai importante semne de doliu sunt:

• În zilele astea nu se fac cununii, nu se taie părul și nu se bărbierește.
• Sunt dintre cei care nu ascultă muzica în zilele de Sefira