Și acestea sunt judecățile pe care să le pui înaintea lor: Când vei cumpăra un sclav evreu, șase ani să muncească, iar în al șaptelea să iasă liber, fără plată. Dacă va intra [în sclavie] singur, singur va ieși; dacă era soțul unei femei , să iasă și soția împreună cu el. Dacă stăpânul îi va da o soție, și ea îi va naște fii sau fiice, soția și copiii să fie ai stăpânului ei, iar el va ieși singur. (Șmot/ Exodul 21:1-4)

Ieșirea copiilor lui Israel din Egipt a fost doar primul pas pe anevoiosul lor drum spre libertate.

Deși se bucurau că nu mai aveau stăpân, sclavia era singura orânduire pe care o cunoșteau. Dacă ar fi avut la rândul lor sclavi, nu s-ar fi purtat cu sclavii lor altfel decât s-au purtat cu ei egiptenii. Pentru a deveni cu adevărat liberi, însăși ideea de de sclav trebuia regândită. De aceea, primele legi pe care le-au primit copiii lui Israel au fost cele care reglementau sclavia.

Pentru a înțelege cât de revoluționare sunt legile Torei referitoare la sclavie, le voi compara cu un text oarecum similar: panoul care se găsea în multe din bazele armatei Israelului, cu titlul „Drepturile și datoriile soldatului”. Datoriile acopereau aproape întreg panoul. Doar la sfârșit, în câteva rânduri, erau scrise câteva drepturi de la sine înțelese. La final era scris cu litere de-o șchioapă: „Soldat, respectarea îndatoririlor îți asigură respectarea drepturilor!”. Bruma de drepturi de pe panou era și ea condiționată.

Tora evită să reglementeze îndatoririle sclavului față de stăpânul său, doar în treacăt scrie: „șase ani să lucreze”. Nu este amitită nicio instanță care să constrângă sclavul să muncească. Un sclav care trândăvește ni măcar nu încalcă vreuna din poruncile Torei.

Pe larg este reglementată datoria stăpânului de a-și elibera sclavul. Nu contează dacă a intrat în sclavie singur, dacă avea o soție sau dacă stăpânul i-a dat o soție, nu contează dacă a muncit sau a trândăvit, după ce s-au încheiat șase ani, stăpânul trebuie să-l trimită la vatră.

Cum putea funcționa eficient o societate în care sclavii aveau mai multe drepturi decât îndatoriri?

Cel care pune pe primul plan funcționarea eficientă greșește profund. Pe primul plan trebuie să punem păstrarea demnității umane.

Istoria ne-a arătat de nenumărate ori că societățile care respectă demnitatea umană au parte de cel mai mult belșug.