Şavuotul este una dintre cele trei sărbători de pelerinaj, celelalte două fiind Pesahul şi Sucotul. În vremea Templului, sărbătorile de pelerinaj erau celebrate la Ierusalim. Evrei din toate părţile Israelului şi din ţările învecinate călătoreau într-acolo special pentru a celebra aceste sărbători.

Şavuotul este o sărbătoare care are multe denumiri:

• Hag Șavuot – „Sărbătoarea Săptămânilor”

„Să ţii sărbătoarea săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor la sfârşitul anului.” (Exod 34:22) 

• Hag Hakațir – „Sărbătoarea Secerișului”

„Să ţii sărbătoarea secerişului, a celor dintâi roade din munca ta, din ceea ce vei semăna pe câmp” (Exod 23:16)

• Iom Habikurim – „Ziua primelor roade”

„În ziua celor dintâi roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare, la sărbătoarea încheierii săptămânilor, să aveţi o adunare sfântă” (Numeri 28:26) 

• Bikurei Kețir Hitim („primele roade ale secerișului grânelor”)

 „Să ţii sărbătoarea săptămînilor, a celor dintîi roade din secerişul grîului” (Exod 34:22)

Fiecare dintre aceste denumiri reflectă natura agricolă a acestei sărbători, celebrată la finalul primăverii, atunci când erau strânse noile recolte de grâu, oferindu-se totodată un sacrificiu de mulţumire la Templu. Conform descrierii sărbătorii în Mişna (tratatul Bikurim 3), sătenii din Israel se întâlneau mai întâi în cel mai mare oraş din zona în care locuiau, aducând cu ei primele roade ale câmpului. Ei porneau apoi pe jos către Templul din Ierusalim, unde aduceau darurile şi erau întâmpinaţi cu cântece de leviţi.

Şavuotul este sărbătorit pe data de şase a lunii Sivan, la şapte săptămâni şi o zi din a doua zi de Pesah. Astfel, această sărbătoare a căpătat o puternică conexiune cu Pesahul. Talmudul consideră Şavuotul drept o sărbătoare care încheie Pesahul şi chiar se referă la această celebrare folosind denumirea de aţeret, care înseamnă „încheiere”.

În Tanah nu este însă specificată data exacta a sărbătorii, ci ni se spune: „De a doua zi după Șabat, din ziua cînd veţi aduce snopul [omer-ul] …, să număraţi şapte săptămîni întregi.   Să număraţi cincizeci de zile pînă în ziua care vine după al şaptelea Sabat.” (Levitic 23:15- 16)

Legat de acest verset, s-a creat o dezbatere aprinsă asupra semnificației cuvântului ”Șabat” –  Șabat ca „sărbătoare” sau Șabatul propriuzis?

Saduceii afirmau că Șabatul reprezintă primul Șabat din timpul Pesah-ului, în timp ce fariseii considerau că este vorba de o ”zi de odihnă”, și se referă chiar la ziua de Pesah. Această din urmă părere a fost cea acceptată în final, numărătoarea începând deci cu a doua seară de Pesah.

O dată cu distrugerea celui de-al Doilea Templu, nemaiputându-se deci aduce jertfe, sărbătoarea și-a pierdut mult semnificația agricolă.

În Tanah nu se face nicio legătură între sărbătoarea de Şavuot şi primirea Torei pe Muntele Sinai. Talmudul, însă, face o asociere între acestea două, pornind de la versetul „În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustiul Sinai.” (Exo 19:1).

Înțelepții au calculat că evreii s-au aflat la poalele Muntelui Sinai în prima zi a lunii Sivan, și deci au primit Tora pe 6 Sivan – chiar ziua de Șavuot.

Astfel, Șavuot-ul nu a mai fost legat doar de ciclul agrar al sărbătorilor de pelerinaj, dar și de momentul în care a fost dată Tora Poporului lui Israel, căpătând astfel noi valențe și semnificații, devenind astfel sărbătoarea pe care o cunoaștem noi azi, precum și o nouă denumire:

• Z’man Mattan Torateinu
  „Timpul în care ne-a fost dată Tora”