Acest șabat special face parte din așa numitele cele patru Parașiot (pericope) sau Șabaturile „de primăvară” alături de Șabat Zahor, Șabat Para și Șabat Ha-Hodeș. Denumirile lor sunt date de pasajele ce le citim la Maftir. Ce este special în aceste șabaturi, este faptul că deși aceste șabaturi nu coincid cu vreo sărbătoare, Roș Hodeș, Hanuka sau Purim, totuși Maftirul, este citit din al doilea sul de Tora. În eventualitatea în care ar fi și Roș Hodeș, atunci am folosi un al treilea sul de Tora.

Aceste șabaturi sunt poziționate astfel: două înainte de Purim și două după Purim.

În primul din aceste șabate citim paragraful din Ki Tisa despre obligativitatea (în vremea Templului) de a contribui anual cu jumătate de șekel pentru a întregii foldul monetar al Templului, ce era destinat achiziționarii animalelor pentru jertfele comune. De aici și numele de Șabat Parașa Șekalim. Această sumă trebuia să fie strânsă până de Roș Hodeș Nisan, când se făceau achizițiile. Acest Șabat special este ultimul dinainte de 1 Adar, sau chiar coincide cu Roș Hodeș Adar.

Aceasta mițva pozitivă de a contribui cu jumătate de șekel era destinată fiecărui evreu ca răscumpărare pentru sufletul său. Azi când nu mai avem Templu, această mițva primește o conotație comemoritivă. Totuși, continuăm să citim această mițva la timpul ei potrivit pentru că însuși recitarea paragrafului dintr-un sul de Tora poate fi considerată ca împlinire a poruncii însuși, precum versetul din Hoșea 14:3 ne spune: “și-ți vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre”. Un alt motiv pentru care înțelepții noștri au menținut citirea pericopei Șekalim, reprezintă dorințele, și rugăciunile noastre de zi cu zi pentru reconstruirea Templului, și se cuvine să fim familiarizați cu maniera adecvată a îndeplinirii acestei mițva.

Mesajul acestei mițva este foarte îndrăgit în rândurile învățaților deoarece ne învață să ne iubim între noi ca evrei. Toți suntem egali în față Divinului, iar cel mai important dintre serviiciile Divine – jertfele comune – erau îndeplinite de către toți evreii în mod egal. După cum citim în Șmot 30:15 “Bogatul să nu plătească mai mult și săracul să nu plătească mai puțin de jumătate de șekel…” În fața Creatorului nu sunt favoritisme, nu contează dacă ești sau nu bogat. Toți suntem aproape de Hașem, fără intermediar, iar sacrificiile noastre sunt primite în mod plăcut aduc ispășire păcatelor noastre.