[Adresându-se profeților] Mângâiați mângâiați neamul Meu a spus HAȘEM… (Yeșaayahu/Isaia 40:1)

După ce a pus în gura profeților cuvinte aspre de mustrare de care era nevoie pentru a aduce neamul înapoi pe calea cea bună, HAȘEM le cere profeților să le spună  cuvinte multe de mângâiere,  de alinare a durerii.  Această profeție care începe cu cuvântul נחמו Nahamu care se traduce “mângâiați” se citește în sinagogă în fiecare an în primul Șabat de după postul de Tișa beAv. Acest Șabat își trage și el numele din Haftara și se numește Șabat Nahamu.

“Mângâiați” este doar o traducere palidă a cuvântului Nahamu. Oricât ar căuta traducătorul, în tezaurul multor limbi europene nu se găsește cuvântul potrivit. Cel ce mângâie omul îndurerat doar îi alină durerea. O domolește, o potolește, o face mai ușor de suportat, dar ea rămâne.

Rădăcina ebraică Nhm înseamnă cu totul altceva. Sensul ei este a regreta, a se răzgândi a își schimba atitudinea. Profeții au fost trimiși nu doar să aline durerea neamului ci să rostească vorbe menite să aducă atât de multă bucurie încât durerea trecutului să fie dată uitării. Cuvinte menite să facă neamul să privească toate peripețiile trecutului ca pe niște pași care, deși pentru moment păreau dureroși, s-a dovedit până la urmă că au dus toți numai spre bine.

Un act de extremă credință. Nu e de mirare că nu am găsit în nicio limbă vreun cuvânt potrivit. Totuși mulți din noi cunosc o experiență oarecum asemănătoare. Cum putem oare înțelege zâmbetul plin de fericire al unei tinere mame când își îmbrățișează pentru prima oară pruncul?  În urmă cu doar câteva clipe urla de durere în chinurile facerii și imediat, ca printr-un miracol, totul e dat uitării. Bucuria ia locul durerii. Durerea însăși capătă un nou înțeles: un pas care n-a fost de loc ușor, dar fără de care nu și-ar fi găsit fericirea.

Credința că vor veni zile în care toată durerea trecutului va fi privită doar ca un episod trecător pe calea spre o fericire veșnică, a fost alături de noi în toți anii pribegiei. Am așteptat și așteptăm cu toții momentul în care căile ascunse ale lui HAȘEM se vor desluși ca de la sine și vom înțelege în sfârșit cu toții că El și numai El a condus tot ce s-a întâmplat și totul a fost numai spre binele nostru. Atunci numele lui HAȘEM fa fi preamărit și fălit de toate creaturile. Ne rugăm ca toate acestea să se întâmple în zilele noastre, în zilele tuturor celor care trăiesc astăzi. Acesta este sensul rugăciunii recitate cu pioșenie de mulți dar înțeleasă doar de puțini, Kadiș.