Șabat Hagadol 5776
Cum arăta un evreu religios în urmă cu două milenii? Foarte diferit de confratele său de astăzi. Se pare că purta capul acoperit, dar nu pot afirma aceasta cu certitudine. La sinagogă dimineața și seara nu venea din simplul motiv că … nu avea sinagogă. Rugăciunile și le rostea acasă sau chiar în scurtele pauze pe care le avea în timpul muncii.
După legile Torei se ghida în viața de zi de zi. La marginea lanului lăsa spice pentru cei săraci. Dacă îi cădea un spic din mână nu se întorcea să îl ridice. Înainte de a-și semăna ogorul avea grijă ca toate semințele să fie de același soi. Nu este aici locul pentru a face o listă completă. Amintesc doar momentul culminant, sărbătoarea de Pesah, când familia cu mic cu mare venea în pelerinaj la Ierusalim. În noaptea de Pesah se adunau grupuri de familii și țineau o masă festivă la care se servea pâine nedospită, ierburi amare și la momentul culminant o bucată mică din carnea mielului sau a iedului adus ca jertfă în Templu. Despre miracolele ieșirii din Egipt povesteau toată noaptea până îi fura somnul.
Templul a fost distrus și nu mai putem aduce nicio jertfă. În amintirea jertfei de Pesah mâncăm doar o bucată de pască pe care o numim Afikoman. Nici măcar aluatul pentru Mața nu îl mai plămădim noi. A devenit și ea produs industrial de serie. Pătrată, uniform coaptă, ambalată, etichetată și certificată. Lipsită de suflet. Masa de Seder, mutată din familie spre spațiul comunitar, de mult și-a pierdut rolul de eveniment central al anului. Gustul libertății menit să dăinuiască în sufletele noastre tot anul își pierde și el vigoarea. Păcat!
Putem să ne văităm, să povestim ce bine era pe vremuri, în șteitl, când totul era încă plin de viață. Asta însă nu ne ajută cu nimic. Ne ajută numai să aducem viață în sărbătoarea de Pesah aici și acum. În comunitățile care organizează in singur Seder, putem organiza al doilea Seder în familie sau chiar împreună cu prietenii.
Pentru cel care vine la masa de Seder direct de la servici, ea va rămâne un eveniment minor. Numai cel care trudește , deretică, scoate vasele de Hameț din bucătărie, aduce vasele de Pesah din pod, vinde Hamețul, citește din timp Hagada pentru a fi pregătit, repetă cântecele și vine din timp, îmbrăcat în straie de sărbătoare va putea aprecia această masă la adevărata ei valoare.
Specială pericopă şi sugestivă evocarea atmosferei de sărbătoare chiar şi a primei noastre copilării. Îmi amintesc că la noi în casă bunica aducea vasele de Pesah din pod, făcea mare curăţenie şi se pregătea cu liste de activităţi, iar masa o punea mama şi aveam voie să ajut, mai întâi cu suporturile pentru tacâmuri şi cu şerveţelele. Să avem un Pesach fericit!
Ce fel de făină trebuie folosită pentru a face Matzos in casa ?
Ce se vinde in cutii dw 0,5kg este Matzot macinat nu faină.
Multumesc.
Pot observa aparitia unei dileme generata de doua aspecte pe care le putem considera sfinte si majore.Familia si comunitatea, ambele subiecte majore ale INVATATURII. Ceeace netransmite aceasta are o semnificatie profunda. Episodul sacrificiului propriului fiu ca dovada a credintei si salvarea acestuia dovedeste pretuirea care trebue data propriei familii ca nucleu al societatii. Comandamentul, repetat, de a-ti iubi aproapele si de a te apropia de el cu respect si prietenie dovedeste impotranta socializarii in cadrul comunitatii ca o forta care care care rasfrange si in afara comunitatii, chiar fata de de straini, o atitudine prietenoasa. Dilema este complicata de faptul ca bucuria sarbatorii este conditionata si de modul in care participi direct la pregatiri si ca in felul acesta bucuria sa fioe si, poate, un fel de rasplata sau un imbold suplimentar pentru bucuria de a participa la intreaga desfasurare. Eu am preluat textul propus, am icercat sa adaug cele relatate si las deschisa discutia privitoare la si la punctiul meu de vedere si la propuneri de rezolvare a dilemei daca o putem considera reala.
Cu stima, V. plugaru
Pericopa, nu intamplator a Sambeti Mari, ramane o problema majora a fiecaruia dintre noi si a fiecarei comunitati care reuneste etnia noastra. Puritatea si masura in care ea poate si trebue determinata si acceptata. Este, comandamentul care o consacra ne indica faptul ca o poate rezolva Cohenul. Eu intreb cum se poate constata faptul ca s-a produs vindecarea cand socotesc ca singura conditie este acea ca bolnavul sa isi fi asumat greseala comisa , incearca pe cat posibil sa o indrepte si mai presus poate garanta ca nu o va mai repeta pe ea sau alta, Ce trebue facut daca se dovedeste ca lucrurile nu s-au rezolvat, iar greseala se repeta la acelasi om. Iertat in permanenta va da prilej si altora sa intre, fara o teama deosebita, in greseala. Nu am gasit, inca, o solutie convenabila unei rezolvari multumitoare.
Cu respect, V. Plugaru.