Și a trăit Iaakov șaptesprezece ani în țara Egiptului și au fost zilele lui Iaakov anii vieții sale șapte ani și patruzeci și o sută de ani. (Gen 47:28)
Pericopele nu au nume. Pentru a ne referi la o pericopă folosim primul ei cuvânt semnificativ. În multe cazuri acesta chiar reușește să îi cuprindă esența.
Pericopa noastră pare o excepție de la această regulă. VIEHI se traduce “a trăit”, iar conținutul sunt faptele patriarhului Iaakov din momentul în care a simțit că i se apropie sfârșitul. El folosește aceste ultime zile pentru a își binecuvânta nepoții Efraim și Menașe și apoi pe cei doisprezece fii.
Binecuvântarea fiilor a devenit pentru ei și chiar pentru urmașii lor emblemă. Leul pentru Yehuda, lupul pentru Biniamin și șarpele pentru Dan. Ea se regăsește pe stindardele triburilor în deșert. Ea le-a marcat și viitorul. Șimșon din tribul lui Dan și-a nimicit vrăjmașii asemeni șarpelui. Dintre descendenţii lui Yehuda a fost regele David care a fost în mijlocul neamului său precum leul între fiare.
Pe Efraim și Menașe i-a binecuvântat: Numele tău îl vor întrebuința Israeliții când vor binecuvânta spunând: D-zeu să te facă precum Efraim și Menașe. (Gen 48:20) Profeția lui Iaakov s-a împlinit. Până astăzi s-a păstrat tradiția că în fiecare vineri seara când ne binecuvântăm fiii folosim această formulă.
Ce înseamnă însă a fi precum Efraim și Menașe? Ce știm despre ei pentru a ne dori ca fiii noștri să fie asemeni lor? În textul Torei nu găsim mai nimic scris despre aceşti doi frați.
Rabinul Shamshon Rafael Hirsch dă un răspuns puțin neașteptat. Ițhak, Iaakov și cei doisprezece fii ai săi au avut puterea să ducă mai departe tradiția familiei pentru că au crescut în sânul familiei, apărați de influențe nedorite. Efraim și Menașe au fost primii care nu s-au bucurat de acest privilegiu. Ei au crescut în Egipt la curtea Faraonului și totuși nu s-au abătut de la calea strămoșilor. Așa ne binecuvântăm fiii ca oricare ar fi împrejurările, prin orice încercări ar trece, ei să rămână fideli tradiției.
Când a simțit Iaakov că i se apropie sfârșitul a căutat să-și pună pecetea asupra generațiilor care vor veni. Crezul său a reușit său să trăiască dincolo de limitele existenței sale fizice. Numele pericopei VIEHI, care se traduce “a trăit” reușește să cuprindă esența pericopei.