În pericopa noastră apare lupta între Yaakov și un anumit om (Genesis 32, 25-26):

Și a rămas Yaakov singur și s-a luptat un om cu el până au mijit zorile. Și a văzut că nu-l poate birui și l-a atins la încheietura coapsei și s-a scrântit încheietura coapseilui Yaakov în lupta cu el.

Firesc, apare întrebarea: cine era omul acesta? Și răspunsul îl găsim chiar în Tanach, la profetul Hoșea capitolul 12, versetul 5:

Și s-a luptat cu îngerul și l-a biruit a plâns și s-a rugat de el …

În continuare, se povesește ce s-a întâmplat dimineața în confruntarea dintre Yaakov și„ omul – înger” (Genesis 32, 32-33):

Și i-a răsărit soarele când a trecut de Penuel și el șchiopăta de-o coapsă. De aceea nu vor mânca fiii lui Israel nervul de la încheietura coapsei până în ziua de azi căci a atins încheietura coapsei lui Yaakov la nervul sciatic.

Deși s-a consumat cu rapiditate, întâmplarea a avut efecte deosebit de importante:  din cauză că îngerul s-a atins de piciorul lui Yaakov și el a șchiopătat, evreii nu au voie să mănânce coapsa de nașe până astăzi. Noi găsim cu mult mai multe amănunte în cartea Zohar, care este un comentariu la Tora și a celor cinci Megilot într-un spirit cabalistic. Între altele, se afirmă acolo că porunca asta, a interdicției consumului,  este atât de severă că nici de dat la câini nu e voie, adică în concluzie: nu se dă la nimeni, ci se aruncă. După aceea urmează o descriere cabalistică a întâmplării centrale: cum l-a prins îngerul de coapsa asta, care este sursa ”pornirilor rele” (Yețer Hara). După o lungă descriere a mușchilor și consemnarea egalității  numărului lor cu numărul  zilelor anului (365), concluzia este că, așa cum din cele 365 de zile a anului, care după Talmud sunt cele 365 de mițvot lo taase (față de 248 de mițvot ase care corespund cu numărul organelor după Mișna și în total 613 Tariag mițvot), și o explicație cabalistică a literelor din verset, cea mai aspră interdicție (lo taase) din tot anul este a mânca de Tișa BeAv, tot așa, din cei 365 de mușchi ai corpului nostru cea mai aspră interdicție  se referă la  a mânca coapsa de nașe. De aici avem și expresia care a intrat în rugăciunea Al Het a unor evrei sefaradim רמ”ח איברים ושס”ה גידים și este și un idiom în ebraica modernă introdus de câțiva scriitori celebri la începutul secolul 20.

În  final,  Yaakov mai primește, ca semn de binecuvântare pentru  a fi fost față în față cu HaShem încă un nume: Yisrael, nume care ne va însoți toată istoria și care este și numele poporului și statului nostru, ale  evreilor.