Șoftim 5775
Pericopa Șoftim (Deut. 16.18 – 21.9) pe scurt…
Se reia porunca de a numi judecători şi ofițeri în oraşele evreieşti, oameni care să vegheze la respectarea legilor divine. Sunt date de asemenea legi împotriva mitei, a corupţiei sau favoritismelor la judecată. Sunt date legi referitoare la modul în care trebuie pedepsită idolatria, la modul în care poate fi acuzat, judecat şi condamnat un om, precum şi legi pe care un rege este dator să le respecte. Sunt stabilite darurile către koheni şi leviţi. Este indicat modul în care trebuie pedepsită vrăjitoria şi descântecul, împreună cu cei care le practică. Se vorbeşte despre profeţii adevăraţi şi cei mincinoşi. Este reluată legea referitoare la cetăţile de refugiu şi este dată pedeapsa pentru mărturia mincinoasă. Sunt indicate de asemenea legi pentru război. Este dată legea referitoare la procedura de urmat în cazul unui omor cu autor necunoscut. (Rabin Shlomo Sorin Rosen)
Avem pericope de legi, și avem pericope de istorie. Avem pericope descriptive și avem pericope de morală. Iar dacă ar fi să încerc să sintetizez în doar trei cuvinte această pericopă aș numi-o „Perciopa Codului de Procedură Penală”.
Pentru că nu este suficient să emiți o lege, trebuie să le arăți oamenilor și cum trebuie ea ÎNȚELEASĂ și APLICATĂ.
Și aflăm asta încă de la inceputul pericopei, unde ni se spune că „Judecători şi ofiţeri să numeşti în toate oraşele tale pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le da, pentru triburile tale şi ei să judece poporul cu judecată dreaptă. Să nu perverteşti judecată, să nu te uiţi la faţa [uneia dintre părţi] şi să nu iei mită, pentru ca mită va orbi ochii înţelepţilor şi va face vorbele drepţilor să fie nedrepte. Dreptate, dreptate să urmăreşti, pentru ca să trăieşti şi să iei în posesie tara pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ţie.(Deut. 16:18-20)
Aparent, acest debut este unul foarte simplu. Ni se spun principiile de bază: că trebuie să existe judecători și ofițeri, că aceștia trebuie să fie drepți, cinstiți, să nu ia mită.
Dar este vorba doar de atât? Eu aș zice că nu. Pentru că prea de multe ori se repetă cuvântul DREPTATE. Iar Tora niciodată nu folosește astfel de repetiții fără a sublinia de fapt un înțeles mai adânc.
Și pentru că în Tanah există multe povești, lăsați-mă să vă istorisesc și eu una:
…A fost odată un mare dineu pentru a se sărbători venirea la putere a unui noi rege în Iudea. În timp ce toată lumea mânca şi bea, regele s-a îndreptat către un rabin care era recunoscut pentru înţelepciunea sa.
„Rabbi, spuse el, doresc să conduc cu înţelepciune, pentru că poporul meu să trăiască în pace şi mulţumire. Mă poţi sfătui cum pot face că dorinţa mea să devină realitate?”
Rabinul a stat să se gândească un timp. Apoi a arătat două pahare de pe masă.
„Vedeţi aceste pahare, spuse el. Dacă turnaţi apa foarte fierbinte, se vor sparge. De asemenea, dacă turnaţi un lichid prea rece, se vor fisură. Totuşi, dacă băutura respectivă nu este nici prea caldă, nici prea rece, paharul nu se va sparge.”
Tânărul rege a dat din cap. „Nu înţeleg, Rabbi. Este o ghicitoare. Ce legătură este între paharele mele şi modul în care voi conduce?”
Rabinul a zâmbit… „O să îţi spun o poveste”.
„Înainte ca Domnul Dumnezeu să facă pământul, şi-a testat ideile în câteva lumi „de încercare.” Într-una dintre primile sale lumi de încercare a decis că Dreptatea să fie rege. Toată lumea va fi tratată exact la fel în lumea mea, a anunţat regele Dreptate.
Şi regele s-a ţinut de cuvânt. Toţi cei care apăreau în faţa sa, fie că erau bogaţi sau nu, primeau exact acelaşi tratament, iar toate cazurile erau decise exact după litera legii.
Într-unul din primele cazuri ale regelui Dreptate, un cioban sărman a fost acuzat că a pierdut patru dintre oile pe care le păştea. Şeful său cerea despăgubiri pentru acestea. Este adevărat ca oile au dispărut în timp ce tu trebuia să ai grijă de ele, l-a întrebat regele dreptate pe cioban. Am părăsit turma pentru că am auzit un strigăt de ajutor. Un călător căzuse în puţul din care beau oile mele. M-am dus să îl ajut; dacă nu aş fi făcut asta, omul s-ar fi înecat. M-am întors la turma cât de repede am putut, dar cele patru oi dispăruseră.
Meriţi recunoştinţa celui pe care l-ai salvat, a spus regele, dar ce ai făcut tu pentru acel om nu are nici o legătură cu acest caz. Trebuie să plăteşti oile.
Astfel, ciobanul a trebuit să plătească salariul său pe o lună pentru oile pierdute. De aceea, familia sa a murit de foame.
Curând după aceea, două femei s-au înfăţişat curţii. Una dintre ele avea degetul întors. A arătat către cealaltă femeie şi a spus: M-a împins, am alunecat şi mi-am rupt degetul. Este corect ca şi ei să i se întâmple acelaşi lucru acum, nu-i aşa?
Dar nu am vrut să o rănesc, a spus cealaltă femeie. Eram amândouă la piaţă şi s-a produs aşa o învălmăşeală încât am fost împinsă în ea de altcineva. Nu am rănit-o în mod intenţionat.
Totuşi, a spus regele, tu i-ai rupt degetul. Prin urmare, este drept că aceiaşi pedeapsa să ţi se aplice şi ţie. Ochi pentru ochi, aceasta este dreptate. Prin urmare, degetul sarmanei femei a fost rupt pentru a compensa pentru vătămarea accidentală a celeilalte femei.
Au fost aduse multe cazuri în faţa regelui Dreptate, iar acestea au fost rezolvate exact după litera legii.
Dar Dumnezeu nu era satisfăcut de rezultat. Era prea multă nedreptate în lume. Aşa că Dumnezeu a recreat lumea, şi a pus la conducere o doamnă bună, pe nume Milă.
În lumea mea, va fi iertare pentru toţi, a spus regina Milă.
S-a ţinut de cuvânt şi nimeni nu era pus să plătească pentru greşelile pe care le făcea, nici nu era pedepsit pentru vreo faptă rea. Dacă se fură un măr din livada cuiva, făptaşul nu era pedepsit. Dacă proprietarul livezii îl omora pentru că a furat, era iertat. În curând, legea nu mai avu nici o importanţă. Cei mai puternici profitau de cei mai slabi.
Din nou, Dumnezeu nu era satisfăcut. „Dacă Eu creez lumea şi las doar Milă să conducă, păcătoşii se vor înmulţi. Dar dacă doar Dreptatea conduce, cum va rezista lumea? Deci, voi folosi atât Milă cât şi dreptatea, şi mă voi ruga ca lumea să supravieţuiască.”
Când rabinul a terminat povestea, i-a spus tânărului rege: „Acum înţelegi ghicitoarea cu paharele?”
Regele a ridicat fragilele pahare de pe masă.
„Da, spuse el. Aşa cum trebuie să moderez temperatura băuturilor pe care le pun în aceste pahare pentru ca să nu se spargă, la fel trebuie să moderez dreptatea cu milă.”
Cred că această poveste ne arată ce încearcă să ne sublinieze Tora prin aceste versete, prin această repetare a cuvântului DREPTATE. Ne arată că nu este suficient să avem judecători înțelepți și cinstiți, legi bune, norme clare de aplicare, martori corecți.
Ne învață că pentru o societate cu adevărat dreaptă trebuie să avem echilibru în aplicarea justiției. Trebuie să înțelegem circumstanțele. Trebuie să fim mai mult decât în litera legii, trebuie să fim în spiritul legii.
Și așa cum Șabatul a fost creat pentru a aduce echilibrul liniștii și al spiritualității în viețile noastre atât de agitate, până la urmă și mai presus de toate, legea a fost creată tot pentru a aduce echilibru în societate.
Dreptate, pentru a pedepsi faptele care merită pedepsite, judecată dreaptă, pentru a înțelege pentru a pătrunde în circumstanțele care au dus la producerea unor fapte, și iar DREPTATE pentru a ierta atunci când este cazul și posibilitatea de a ierta!
Șabat Șalom u’mevorah v’țedek! Să aveți parte de un Șabat cu pace, cu binecuvântare și cu dreptate!
Comments
Șoftim 5775 — No Comments
HTML tags allowed in your comment: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>