Și i-a spus HAȘEM lui Moșe: Până când mă va nesocoti neamul acesta și până când nu vor crede în Mine cu toate minunile pe care le-am făcut în rândul lor. (Num 14:11)

Lăcașul credinţei este adânc în sufletele noastre. Atât de adânc încât mulți dintre noi nici măcar nu o cunoaștem. Nu au lipsit practicanți care abia la bătrânețe au înțeles că tot ce au propovăduit o viață a fost numai vorbe. Nu au lipsit nici cei surprinși să-și descopere credința care din umbră le-a ghidat viața.

Testul credinței este încrederea, ceea ce se numește în ebraică ביטחון (bitahon). Dacă am face un clasament al termenilor eronat înțeleși, el ar fi printre primii.

Mulți îl înțeleg ca certitudinea că va fi bine. Aceasta e chiar o atitudine copilăroasă. Doar am întâlnit în decursul vieții deznodăminte care nu au fost de loc fericite. Mai corect ar fi să avem încredere că HAȘEM are grijă de noi și orice ni s-ar întâmpla, chiar dacă nu înțelegem pentru moment, e numai spre spre binele nostru.

ביטחון (bitahon) nu este doar o atitudine. El ne ne determină mai mult decât orice acțiunile. Pentru unii el este curajul de a intra în primejdii. Nimic mai eronat. A nu avea grijă de tine însuți este unul din puținele păcate care sunt pedepsite chiar pe lumea ceasta.

Regele David spune în Tehilm (Psalmi) (37:3) Încrede-te în HAȘEM și fă binele. Nu este o promisiune. Unii chiar au plătit cu viața pentru că au dat un pahar cu apă unui oropsit. Fii-le memoria binecuvântată și somnul în eternitate lin! Printr-o faptă de o clipă și-au dobândit o viață de veci.

ביטחון (bitahon) este îndrăzneala de a face fapte bune. Cu toții îi admirăm pe David ben Gurion pentru îndrăzneala de a proclama independența Statului Israel și pe regretatul Yoni Netaniahu care a plătit cu viața pentru a salva captivii de Entebe. Și noi, oamenii de rând, avem nevoie de îndrăzneală pentru a întemeia o familie și a naște copii, chiar dacă nu știm de unde îi vom hrăni. Câteodată avem nevoie chiar de mult curaj pentru a părăsi o relație în care suntem abuzați. Riscul nu poate fi negat, dar de cele mai multe ori HAȘEM e alături de cei care au îndrăzneala să facă bine.

Cel mai grăitor semn al credinței este îndrăzneala. Frica denotă lipsa credinței. Nu pentru frica lor au fost pedepsiţi strămoșii noștri să petreacă patruzeci de ani în deșert ci pentru substratul ei de lipsă de credință.