Să iei zeciuiala din tot ce îți va da sămânța… Să mănânci în fața lui HAȘEM în locul pe care îl va alege pentru ca numele Lui să sălășuiască acolo zeciuiala din grânele tale, din mustul tău, din untdelemnul tău … pentru ca să înveți să te temi de HAȘEM toate zilele tale. (Deu 14:22,23)

Toate dările, taxele, impozitele și accizele pe care le cunoaștem sunt percepute de la cobtribuabili pentru a fi administrate și folosite de alte persoane. Zeciuiala amintită în pericopa săptămânii, numită “a doua zeciuială” este o notabilă excepție. Ea rămâne proprietatea contribuabilului, doar cu restricția de a fi consumată aproape de Templu, adică între zidurile Ierusalimului.

Taxele pe care le plătim nu ne afectează prea mult viața. Nouă ne rămâne într-adevăr mai puțin, dar alții au grija ca acești bani să fie folosiți pentru binele obștesc. A doua zeciuială însă rămânea în casa oamenilor fără a putea fi consumată. Singura soluție era pelerinajul la Ierusalim. Ajunși la Ierusalim ei se bucurau de propriul lor belșug. Bucuria le deschidea inima către atmosfera de apropiere de HAȘEM din Templu. Aveau și răgazul pentru a asculta cuvintele de înțelepciune din gura învățaților. La casele lor se întorceau sătui dar mai ales îmbogățiți spiritual, așteptând următoarea ocazie de pelerinj.

Ne bucurăm astăzi de un belșug care era cunoscut în vechime doar de foarte puțini. Acest belșug are și un preț: ani tot mai lungi de studiu până deprindem o meserie, ore de muncă tot mai lungi până ne îndeplinim îndatoririle . Avem cocedii, dar le folosim pentru a ne întoarce la muncă odihniți. Muncim pentru a trăi și ne odihnim pentru a munci. Ieșiți la pensie, când timpul nu ne mai presează, ne găsim lipsiți de abilitatea de a ne apropia de spiritual.

Prin porunca celei de-a doua zeciuieli Tora ne învață că vacanțele în care ne odihnim și ne desfătăm trebuie folosite pentru a ne apropia de HAȘEM. Întrebarea este doar cum ne apropiem? Așteptăm în fiecare zi reclădirea Templului de la Ierusalim, dar, după câte știu, încă așteptăm. Cuvintele de înțelepciune sunt și ele departe de noi, ascunse în spatele unor bariere de limbă și limbaj.

O soluție parțială, dar mai bună nu s-a găsit, este programul Bereshit. Ne adunăm din toate colțurile țării, ne desfătăm împreună la mese mai mult sau mai puțin copioase, dar cel mai important, ne adăpăm împreună din înțelepciunea Torei.

Nu am ieșit la drum cu intenția de scrie un material de promovare al programului Bereshit, dar într-acolo ma dus condeiul.