Pericopa Pinhas 5776
Și să le spui: Aceasta este jertfa mistuită de foc pe care o veți aduce lui D-zeu: miei în primul lor an fără cusur doi în fiecare zi ca ardere–de-tot necontenită. (Num 28:3)
Și în ziua de Șabat doi miei în primul lor an fără cusur… (Num 28:9)
În ziua de Șabat încetează toate activitățile. Chiar și clădirea Templului se oprește. Nici jertfe de dar, de mulțumire și de ispășire nu se aduc. Permise sunt doar jertfa de doi miei specifică zilei de Șabat și jertfa zilnică de doi miei.
Se spune despre noi că ne place să despicăm firul în patru. Noi nu privim asta ca un simplu joc intelectual ci ca o încercare de a pătrunde esența. În acest sens Talmudul ridică adesea discuții asupra unor situații cu șanse foarte mici de a se materializa vreodată. Rolul lor este de a elucida principiile care se ascund în spatele legilor. O astfel de situație este cea în care în Templu se găsesc în ziua de Șabat numai doi miei fără cusur. Cum procedăm? Care din jertfe alegem?
Unii ar prefera să renunțe la jertfa zilnică pentru a nu pierde ocazia de a aduce jertfă de Șabat care se ivește doar din când în când. Verdictul Talmudului este însă categoric: Prima pe care o aducem este cea zilnică. Dacă avem încă doi miei, aducem și cea de Șabat.
Deși Templul din Ierusalim e distrus și nu putem aduce jertfe, acest principiu e valabil și astăzi. În cazul în care într-o zi de Șabat, sărbătoare sau Roș Hodeș suntem constrânși și avem posibilitatea de a spune decât o singură rugăciune, vom renunța la rugăciunea de Musaf specifică ocaziei dar în niciun caz la Șahrit.
Implicațiile acestui principiu nu se limitează la activitățile rituale. El ne ghidează și în viața de zi de zi. Rutina ne este cea mai grea povară. Cu dragă inimă am renunța la corvoadele zilnice pentru a face ceva nou, inedit. Dar nu aceasta este calea corectă. Viața trebuie privită ca o piramidă. Baza ei sunt activitățile zilnice. Cu cât evenimentele sunt mai rare, cu atât ele sunt mai aproape de vârf. Dacă baza lipsește, nimic nu mai e stabil.
Mai mult decât orice, ne lipsește astăzi ceea ce se numește bunul simț. În literatură nu îl găsim, căci ea are prea puternice tendințe către bizar. Dacă vom fi atenți la învățăturile Torei, vom găsi acolo printre rânduri un izvor nesecat de învățături de bun simț.
Multumesc pentru aceasta talcuire care ma duce cu gandul la faptul că rutina e ca o canava solidă care permite, totuşi, ca pe ţesătura sa să coşi arabescuri inovatoare.
Referitor la rutina zilnica…
Da, ne-o dorim din ce in ce mai mult. Am ajuns sa regret cele doua ore in care zilnic se stingea lumina in anii ’80, iar intreaga familie ne adunam in jurul unei mici lampi cu gaz si analizam ziua care a trecut, facand planuri pentru cea care va fi sa vina. Din pacate, astazi asa ceva ne lipseste. Baza piramidei este tot mai mica, ceea ce face ca echilibrul personal sa fie tot mai instabil.
Si apropo de acest echilibru-rutina pe care, mai ales cei “vechi” incercam din rasputeri sa-l mentinem: spunea recent regina Angliei, cu multa diplomatie, ca “intr-o lume in permanenta schimbare, a ramane calm… este dificil!”
Iar la chinezi, cel mai greu blestem este acela sa traiesti vremuri interesante…
Va doresc tuturor… rutina!