Pericopa Naso – Trei inaugurări la un singur Tabernacol

Prof. Asher Shafrir

Și aceasta a fost inaugurarea jerfelnicului … Și când intra Moșe în Cortul Întâlnirii să vorbească cu El auzea vocea vorbindu-se către el de peste Capacul Ispășirii care era așezat pe Arca Mărturiei dintre cei doi heruvi (Bamidbar/ Numeri 7:88-89).   

         Aceste fapte, care sunt descrise la sfârșitul pericopei noastre, încheie un ciclu laborios de construcție a Tabernacolului, ale cărui începuturi au făcut obiectul povestirii în pericopa Truma din cartea Șmot/ Exod, acolo  unde am putut înțelege și scopul acestei construcții: Și mă voi întâlni cu tine acolo și voi vorbi cu tine de pe Capacul Ispășirii dintre cei doi heruvi  (Șmot/ Exod 25:22). Aici în pericopa noastră lucrurile sunt finalizate printr-o inaugurare. Însă pe drumul cel lung de la începutul pericopei Truma și până la sfârșitul pericopei noastre mai sunt încă două inaugurări ale Tebarnacolului. Deci, putem vorbi despre o construcție complexă a Tabernacolului cerut de Kadoș Baruch Hu și despre trei inaugurări pe parcursul ei, fiecare dintre ele fiind considerată eveniment independent.

          Prima inaugurare are loc la sfârșitul pericopei Pekudei: În prima zi a lunii întâi din anul doilea a fost ridicat Cortul Întâlnirii (Șmot/Exod 40:17). Aici avem o descriere extrem de amănunțită a construcției, stâlpilor, drugilor, piedestalelor. Dar în contradicție cu pericopa noastră aici scrie: Și nu putea Moșe să intre în Cortul Întâlnirii pentru că-l cuprinsese norul și slava lui HAȘEM umplea Cortul Întâlnirii. (Șmot/ Exod 40:35). Hazal, înțelepții, ne-au vorbit despre contradicțiile acestea și le-au decis pe baza unui al treilea verset.

          A doua inaugurare este descrisă în pericopa Șmini. După cele șapte zile de Miluim în care Cohanimii au primit slujba lor sfântă și atunci Și a fost văzută slava lui HAȘEM de tot poporul. Și a ieșit foc de la HAȘEM … și a văzut tot poporul și au scos strigăte de bucurie și au căzut cu fața la pământ. (Vaikra/ Levitic 9:23-24).

         A treia inaugurare o prezentăm chiar aici, în pericopa noastră, cu evenimentul special –  revelația lui Kadoș Baruch Hu în fața lui Moșe. … auzea vocea vorbindu-se către el … dintre cei doi heruvi (Bamidbar/ Numeri 7:89). Ceea ce este special aici este întâlnirea în intimitate a celor doi și vorbitul direct. Tocmai Moșe, care se bâlbâie și vorbește cu greutate, va fi  cel care transmite Tora poporului și vorbește ”față în față” cu HaȘem.  Aici nu sunt  prezentate doar trei povești de sine stătătoare, fiecare cu morala și învățămintele ei, ci avem prilejul să facem cunoștință și cu actorii acestora, trei personalități diferite, fiecare cu calitățile și defectele sale, dar în egală măsură remarcabile: Bețalel, Aharon, Moșe. Fiecare dintre cei trei  este autorul uneia dintre inaugurările amintite la început.

          În  prima dintre ele, cea din pericopa Pekudei, ni se spune că Moșe nu poate intra în Tabernacol fiindcă slava lui Hakadoș Baruch Hu îl umple.  Aici intră în scenă marele constructor Bețalel căruia îi datorăm descrierile atât de amănunțite ale uneltelor și materialelor de construcție.

          O inaugurare complet diferită este cea din pericopa Șmini care îi aparține lui Aharon. Despre asta ne relatează Talmudul Yerușalmi (Yoma 81a) că toate cele șapte zile în care a fost Moșe Cohen Gadol, Șchina s-a ținut departe de el, dar în momentul în care Aharon a fost îmbrăcat în hainele Cohenului Mare și a început slujba, Șchina s-a așezat lângă el. Toată această poveste, după Talmud,  este legată de disputa în jurul jertfirii animalelor, întrucât, în aceste șapte zile, Cortul a devenit un abator plin de sânge și mirosuri de carne friptă. Bețalel este foarte supărat că toată munca lui meticuloasă se murdărește și se distruge și îi reproșează acest lucru lui Aharon.

           A treia și ultima inaugurare este cea a lui Moșe din pericopa noastră. Aici este vorba despre revelația lui Kadoș Baruch Hu în fața lui Moșe, în special conversația dintre ei, într-o întâlnire intimă. Aici în Mișkan vede Moșe continuarea directă a conorbirii sale cu HaȘem pe muntele Sinai.

 Nu este singura dată în Tora când avem mai multe descrieri ale  evenimentelor, dând perspective diferite unuia și aceluiași eveniment. Așa se întâmplă la începutul Toraei, când avem două  relatări cu privire la crearea omului în două feluri complet diferite, sau avem două prezentări diferite ale întâmplărilor pe muntele Sinai, una în pericopa Yitro și cealaltă complet diferită în pericopa Mișpatim. Așa și în povestea noastră vedem trei aspecte diferite ale  sufletului omenesc.

Aharon este prototipul jertfitorului și personalizează laturile cele mai dure ale firii omenești, dispusă să-și asume pentru moment o imagine defavorabilă, chiar dacă în realitate nu este un om rău, ci dimpotrivă dispunând de ample resurse de perfecțiune.  Prin întâlnirea cu HaȘem, inspirația de la Șchina vine prin sânge și urcă din adâncimi, prin foc, până la cele mai înalte trepte  ale devotamentului și până la transfigurarea  reală prin moarte a celor doi fii ai săi prin apropierea de HaȘem. Bețalel este cu totul un alt caracter. El este un artist, omul artelor și al frumuseții, și întâlnirea lui cu HaȘem este întreagă și umple tot spațiul. El descoperă în toate slava lui HAȘEM, iar  întâlnirea cu HAȘEM se petrece în înaltul norilor.

Moșe spre deosebire de ei aparține lumii ființelor superioare, drumul lui e de sus în jos. El aduce jos Tora din ceruri. El reprezintă partea mentală, superioară a omului, iar întâlnirea cu Kadoș Baruch Hu are loc prin comunicare verbală,  într-un punct ascuns, între doi îngeri.

Fiecare din cele trei organe ale corpului reprezintă o altă latură a personalității omului: creierul (partea superioară a omului), inima (partea afectivă) și ficatul (partea materială, animalică). Fiecare are felul lui propriu de a-l întâlni pe HAȘEM. Când toate trei se reunesc descoperim omul ca întreg, în toată complexitatea și perfecțiunea lui.