Pericopa Korah –Datan și Aviram – Pedeapsa răzvrătitorilor

Prof. Asher Shafrir

Moșe Rabenu știe că Datan și Aviram participă la revolta populară și se hotărăște să trimită la ei un mesager și să-i invite la el, poate ca să clarifice pozițiile fiecăruia, sau, poate, chiar ca să se împace. Riposta lor a fost cutremurătoare: … Nu mergem! Oare puțin lucru e că ne-ai scos din țara unde curge lapte și miere să ne omori în pustie că vrei să și domnești peste noi? Nici într-o  țară în care curge lapte și miere nu ne-ai adus să ne dai moșie de câmp și vie. Vrei să scoți ochii oamenilor acestora. Nu mergem! (Bamidbar/ Numeri 16: 12-14) 

Ei încep și încheie răspunsul printr-un refuz categoric: Nu mergem! Ei îl acuză pe Moșe de faptul că i-a convins să părăsească Egiptul, care era țara unde curge lapte și miere și i-a sedus, promițându-le că vor ajunge în Ereț Canaan, țară în care curge lapte și miere. Acolo nu vor mai trăi ca sclavi și fiecare își va primi propria bucată de pământ. În final, în loc de asta, pentru lipsa de încredere arătate lui Moșe și divinității  ei vor muri în deșertul acesta îngrozitor.

     Să ne aducem aminte că în pericopa dinainte, Șlah, Moșe, în calitatea sa de emisar al divinității, le-a transmis proorocirea acesteia potrivit căreia  toată generația asta nu va intra în țară, ci va muri în deșert. Ei îl învinovățesc pe Moșe că este tiran și necruțător, fără să țină cont de faptul că aceste cuvinte ale proorocirii nu sunt ale lui.

     Numai după ce au terminat cei doi răzvrătitori de vorbit, Moșe își exprimă marea lui supărare. Din riposta lui putem înțelege  cum vede el reproșurile lor (Bamidbar/ Numeri 16:15): Și s-a mâhnit Moșe foarte tare și i-a spus lui HAȘEM: Să nu-ți întorci privirea către prinosul lor. Nici unuia din ei nu i-am luat asinul și rău n-am făcut niciunuia din ei.

    Moșe este îndurerat de nedreapta denaturare a cuvintelor și faptelor lui. Este expresia uriașei frustrări și mâhniri a  unui om care și-a dedicat toată viața poporului lui, și care, în loc să primească așa cum se aștepta, recunoștință, iubire și respect, primește, dimpotrivă, un discurs plin de ură de la niște compatrioți care se dovedesc a fi nimic altceva decât niște nerecunoscători și niște personaje vulgare, interesate doar de propria lor bunăstare. Datan și Aviram sunt un model de sfidare a marelui conducător, de pe pozițiile incapacității de înțelegere a misiunii sale.

     Un lucru foarte interesant este un midraș din Talmud Bavli tratatul Nedarim fila 64b care îi identifică pe acei oameni care au venit la Moșe și Aharon în Egipt și i-au învinovățit de iresponsabilitate și de punere în pericol a poporului după ce supraveghetorii au fost bătuți, ca fiind Datan și Aviram:

Acesștia sunt cei doi răzvrătitori care apar în pericopa noastră în acțiunea de defăimare nedreaptă și abuzivă a lui Moșe. Acest lucru în condițiile în care chiar Tora consemnează  deosebita lui modestie: Și omul Moșe era foarte modest, mai modest decât orice om de pe fața pământului. (Bamidbar/ Numeri 12:3).

     Încă un lucru foarte interesantă în legătură cu singura persoană care mai poartă numele de Aviram în Tanach. Este vorba despre o persoană amintită în povestea blestematei reconstrucții a orașului Yericho, pe vremea regelui Ah’av: În timpul domniei sale a [re]clădit Hiel din Bei El orașul Iericho. Cu [moartea lui] Aviram primul său născut a așezat temelia și cu [moartea lui] Sguv mezinul i-a pus ușile precum a fost profeția lui HAȘEM dată lui Iehoșua bin Nun. (Melachim Alef/ 1Regi 16:34)

Și în povestea asta este vorba despre defăimarea unui lider. Yehoșua a jurat împreună cu poporul său să nu reconstruiască orașul Yericho în vecii vecilor.  adăugând și un blestem în cazul nerespectării jurământului: Cu întâiul născut va așeza temelia și cu mezinul îi va pune ușile. (Yehoșua 6:26),. Hiel Bet Haeli este atât de hotărât să-și înfrunte conducătorul și să-l contrazică încât îi pune în pericol pe băieții lui și chiar îi îngroapă de vii  până la urmă, activând blestemul în timpul încercării cnechibzuite de a reconstrui a orașul.  Este exact același deznodământ al acțiunii lui Eliav din pericopa noastră, care a avut doi băieți, pe Datan și Aviram, pe care ura față de conducător îi scoate din minți, până ajung să fie ajunși de blestem și să fie înghițiți de vii de pământ.