Și dacă va crea HASHEM o creație și își va deschide pământul gura și îi va înghiți cu tot avutul lor și vor coborî vii în Șeol și veți ști că l-au hulit acești oameni pe HASHEM. (Num 16:30)

Ca cititori, nu odată devenim familiari cu personajele cărților pe care le citim. Ele reușesc câteodată să ne surprindă cum scapă de primejdii sau cum deslușesc enigma, dar în mare știm cam la ce ne putem aștepta de la fiecare personaj.

Cel care citește Tora și a ajuns până la pericopa Korah îl cunoaște pe Moșe ca pe un lider care a găsit ca nimeni altul căile de a își scăpa neamul de pedepse care li se cuveneau. Al lui a fost meritul de a-și scăpa neamul de la nimicire după păcatul vițelului de aur și după păcatul iscoadelor. Un lider pe care a știut să simtă durerea celui care îl provoacă mai mult propria sa jignire.

La provocarea lui Korah ne-am fi așteptat ca răspunsul să fie blând, înțelegător și răbdător. Ultimul lucru la care ne-am fi așteptat de la Moșe ar fi fost invocarea unui miracol pentru a-i nimici pe cei ce îi contestă autoritatea. În ciuda tuturor așteptărilor el s-a rugat ca pământul să-și deschidă gura și să-i înghită vrăjmașii, ceea ce s-a și împlinit.

Provocarea lui Korah era într-adevăr diferită de toate celelalte. Toate au fost motivate ori de durere, ori de frustrare, ori de dezorientare ori chiar de frică, fie ele reale reale sau imaginate. Nici una din acestea în cazul lui Korah. El, dus de invidie, a contestat de dragul de a contesta. El a pus la îndoială mai mult decât poziția lui Moșe ca conducător al neamului. El a venit să pună sub semnul întrebării însăși solia divină unanim recunoscută a lui Moșe și Aharon. Pentru ca neamul să-și regăsească încrederea în solia divină a lui Moșe și Aharon nu era nici o altă cale decât pedepsirea prin miracol a cârcotașilor. Moșe a înțeles toate acestea și a invocat miracolul.

Analitic am găsit soluția. Pe plan uman însă rămâne larg deschisă întrebarea: Cum a putut un om atât de umil și blând să reacționeze cu atâta vehemență? Sau, cu alte cuvinte, de ce nu suntem capabili, nici măcar prin personajele literare pe care imaginația le creează, să ne depășim propriile trăsături de caracter?

Regele Șlomo spune în Proverbe (3:6): Pe toate drumurile tale cunoaște-L și El îți va îndrepta căile. În orice situație te afli pune-ți întrebarea: ce vrea HASHEM acum de la mine? Sau, cu alte cuvinte: care este calea dreaptă și cinstită de urmat în situația de față? Avem promisiunea regelui Șlomo că cel ce caută calea cea dreaptă o va găsi.